Toate definitiile

NESEMNIFICATÍV, -Ă, nesemnificativi, -e, adj. Care este lipsit de semnificație, de importanță. – Ne- + semnificativ.

NESENTIMENTÁL, -Ă, nesentimentali, -e, adj. Care nu este sentimental. – Ne- + sentimental.

NESERIÓS, -OÁSĂ, neserioși, -oase, adj. Care nu este serios; lipsit de seriozitate. [Pr.: -ri-os] – Ne- + serios.

NESERIOZITÁTE s. f. Lipsă de seriozitate; p. ext. comportare, ținută neserioasă. [Pr.: -ri-o-] – Ne- + seriozitate.

NESESÉR, neseseruri, s. n. Mică trusă de călătorie care cuprinde cele necesare pentru îngrijirea corpului (săpun, perii, foarfece etc.). – Din fr. nécessaire.

NESFÂRȘÍRE s. f. Întindere sau cantitate fără limite sau care pare că nu are limite. – Ne- + sfârșire.

NESFÂRȘÍT¹, nesfârșituri. s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit, ◊ Eternitate, veșnicie. – Ne- + sfârșit.

NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini: etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Ne- + sfârșit.

NÉSFIE s. f. v. nisfia.

NESILÍT, -Ă, nesiliți, -Ie, adj. 1. (Despre gesturi, mișcări; despre stil, limbă) Natural, spontan, degajat. 2. Care este făcut de bunăvoie, fără constrângere. – Ne- + silit.

NESIMȚÍRE s. f. 1. Pierdere a cunoștinței; leșin. 2. Lipsă de bun-simț: purtare a celui nesimțit² (1). 3. Indiferență, răceală; lipsă de sensibilitate. – Ne- + simțire.

NESIMȚÍT¹ s. n. (în loc. adv.) Pe nesimțite = încetul cu încetul, fără a putea fi perceput. – Ne- + simțit.

NESIMȚÍT², -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot. tiptil; pe furiș. – Ne- + simțit.

NESIMȚITÓR, -OÁRE, nesimțitori, -oare, adj. 1. Căruia îi lipsește facultatea de a simți; care nu este înzestrat cu simțuri; p. ext. insensibil, nepăsător. ♦ Care nu mai simte, care se găsește în stare de nesimțire (1), de inconștiență; p. ext. mort. 2. Nesimțit² (1);- Ne- + simțitor.

NESMINTÍT, -Ă, nesmintiți, -te, adj., adv. (Înv. și reg.) 1. Adj. Care nu poate fi mișcat din loc, care nu poate fi schimbat ori abătut. 2. Adv. Fără abatere, fără schimbare; p. ext. în mod regulat, constant. 3. Adv. Neapărat, negreșit; desigur. – Ne- + smintit.

NESOCIÁBIL, -Ă, nesociabili, -e, adj. Căruia nu-i plac relațiile cu semenii săi, care leagă greu prietenii; necomunicativ. [Pr.: -ci-a-] – Ne- + sociabil.

NESOCOTÍNȚĂ, nesocotințe, s. f. 1. Lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință (în acțiuni); p. ext. ușurință, imprudență (în acțiuni). 2. Faptă sau vorbă de om nesocotit (1); nechibzuință, nesăbuință, prostie. – Ne- + socotință.

NESOCOTÍRE s. f. Faptul de a nesocoti; ignorare, desconsiderare. – V. nesocoti.

NESOCOTÍT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Ne- + socotit.

NESOFISTICÁT, -Ă, nesofisticați, -te, adj. Care nu este sofisticat, lipsit de artificialitate, plin de naturalețe; lipsit de rafinament. – Ne- + sofisticat.

NESOLUȚIONÁT, -Ă, nesoluționați, -te, adj. Care nu este încă soluționat. [Pr.: -ți-o-] – Ne- + soluționat.

NESÓMN s. n. Lipsă de somn, insomnie; p. ext. oboseală pricinuită de starea de veghe. – Ne- + somn.

NESPĂLÁT, -Ă, nespălați, -te, adj. Care nu a fost spălat, care nu s-a spălat (încă) sau care nu s-a spălat bine; care în mod obișnuit nu se spală. ♦ (Substantivat) Om care nu este bun de nimic, om fără rost, fără căpătâi; neisprăvit. – Ne- + spălat.

NESPECTACULÓS, -OÁSĂ, nespectaculoși, -oase, adj. Care este lipsit de spectaculozitate. – Ne- + spectaculos.

NETRUNCHIÁT, -Ă, netrunchiați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu este trunchiat. [Pr.: -chi-at] – Ne- + trunchiat.

NETULBURÁT, -Ă, netulburați, -te, adj. Care nu este tulburat. – Ne- + tulburat.

NEȚ, nețuri, s. n. (La tenis) Lovitură în care mingea trece în terenul advers atingând marginea de sus a plasei. – Din germ. Netz, engl. net.

NEȚĂRMURÍT, -Ă, nețărmuriți, -te, adj. Care nu cunoaște limite (în spațiu, în intensitate); nemărginit, imens. – Ne- + țărmurit.

NEȚESĂLÁT, -Ă, nețesălați, -te, adj. (Despre vite) Care nu a fost curățat cu țesala; p. anal. (depr.; despre oameni) cu părul încâlcit, zbârlit, nepieptănat; (despre păr) care nu este pieptănăt, care este încâlcit, zbârlit; p. ext. neîngrijit, murdar. – Ne- + țesălat.

NEUITÁT, -Ă, neuitați, -te, adj. Care nu se poate uita; a cărui amintire a rămas neștearsă; vrednic de aducere aminte, memorabil; p. ext. veșnic, etern. [Pr.: ne-ui-] – Ne- + uitat.