Toate definitiile
NEOJUNIMÍSM s. n. Școală estetică existentă între cele două războaie mondiale care reactualizează principiile junimiste. [Pr.: ne-o-] – Neo- + junimism.
NEOJUNIMÍST, -Ă, neojunimiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neojunimismului. [Pr.: ne-o-] – Neo- + junimist.
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néo-kantien.
NEOKANTIANÍSM s. n. Curent filozofic de la sfârșitul sec. XIX, care reluând unele teze din filozofia lui Kant a căutat să asimileze noile rezultate ale științelor. [Pr.: ne-o-kan-ti-a-] – Neo- + kantianism (după fr. néo-kantisme).
NEOLATÍN, -Ă, neolatini, -e, adj. (Despre limbi) Care continuă limba latină; romanic; (despre popoare) care descinde din romani, de origine latină. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-latin.
NEOLIBERALÍSM s. n. Curent al economiei politice contemporane care susține intervenția limitată a statului în economie în vederea stabilirii cadrului juridic care să permită organizarea concurenței, funcționarea armonioasă a prețurilor etc. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-libéralisme.
NEOLÍMPIC, -Ă, neolimpici, -ce, adj. (Despre sporturi) Care nu este inclus în programul olimpic. [Pr.: ne-o-] – Ne- + olimpic.
NEOLINGVÍST, -Ă, neolingviști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al neolingvisticii. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguista.
NEOLINGVÍSTIC, -Ă, neolingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite. 2. Adj. De neolingvistică. Școala neolingvistică. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguistica.
NEOLÓG, neologi, s. m. (Rar) Adept al introducerii și folosirii neologismelor în limba proprie; neologist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologue.
NEOLÓGIC, -Ă, neologici, -ce, adj. (Despre cuvinte, expresii) Care a fost împrumutat recent dintr-o limbă străină; care constituie o formație lingvistică nouă; propriu neologismelor; neologistic. Formație neologică. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologique.
NEOLOGÍST, neologiști, s. m. (Înv.) Neolog. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologiste.
NEOLOGÍSTIC, -Ă, neologistici, -ce, adj. (Rar) Neologic. [Pr.: ne-o-] – Din neologism. Cf. germ. neologistisch.
NEOMALTHUSIÁN, -Ă, neomalthusieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neomalthusianismului; neomalthusianist (1). 2. Adj. Care ține de neomalthusianism, relativ la neomalthusianism, caracteristic, propriu pentru neomalthusianism; neomalthusianist (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-an] – Din fr. néo-malthusien.
NEOMALTHUSIANÍSM s. n. Teorie contemporană care reia teoria lui Malthus, potrivit căreia populația globului crește mult mai repede decât mijloacele de subzistență. [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Din fr. néo-malthusianisme.
NEOMALTHUSIANÍST, -Ă, neomaltusianiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Neomalthusian (1). 2. Adj. Neomalthusian (2). [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Neomalthusian + suf. -ist.
NEOMENÉSC, -EÁSCĂ, neomenești, adj. Lipsit de omenie; inuman, sălbatic. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenesc.
NEOMENÉȘTE adv. În chip neomenesc, cu cruzime. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenește.
NEOMENÍE, neomenii, s. f. Lipsă de omenie; faptă de om neomenos; cruzime, sălbăticie. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenie.
NEOMENÍT, -Ă, neomeniți, -te, adj. (Înv.) Neomenos. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenit.
NEOMENÓS, -OÁSĂ, neomenoși, -oase, adj. Lipsit de omenie, fără milă; rău; crud, neomenit. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenos.
NEOMICÍNĂ, neomicine, s. f. Medicament realizat dintr-un grup de antibiotice extrase din ciuperca Streptomyces fradiae, care are acțiune mai ales asupra stafilococilor patogeni. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néomycine.
NEÓN s. n. Element chimic, gaz nobil neinflamabil, fără miros și fără culoare, folosit la umplerea unor lămpi electrice. [Pr.: ne-on] – Din fr. néon.
NEONAZÍSM s. n. Curent care încearcă să reînvie nazismul. [Pr.: ne-o-] – Neo- + nazism.
NEONAZÍST, -Ă, neonaziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține neonazismului, privitor la neonazism. 2. S. m. și f. Adept al neonazismului. [Pr.: ne-o-] – Neonaz[ism] + suf. -ist.
NEOPERÁBIL, -Ă, neoperabili, -e, adj. Care nu poate fi operat. [Pr.: ne-o-] – Ne- + operabil.
NEDIVIZÁT, -Ă, nedivizați, -te, adj. Care nu este divizat, împărțit. – Ne- + divizat.
NEDIVIZÍBIL, -Ă, nedivizibili, -e, adj. Care nu este divizibil, care nu poate fi divizat, împărțit; indivizibil. – Ne- + divizibil.
NEDIZOLVÁT, -Ă, nedizolvați, -te, adj. (Despre substanțe) Care nu este dizolvat. – Ne- + dizolvat.
NEDOMOLÍT, -Ă, nedomoliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi domolit; nepotolit; neastâmpărat. – Ne- + domolit.