Toate definitiile
NEVROGLÍE s. f. Țesut conjunctiv situat între neuroni. – Din fr. névroglie.
NEVRÓM, nevroame, s. n. Tumoare benignă foarte dureroasă, care se dezvoltă în țesutul sau pe traiectul unui nerv. [Var.: neuróm s. n.] – Din fr. névrome.
NEVROPÁT, -Ă, nevropați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de o boală de nervi; spec. (persoană) care suferă de nevropatie; p. ext. (om) dezechilibrat, exaltat. – Din fr. névropathe.
NEVROPÁTIC, -Ă, nevropatici, -ce, adj. (Rar) Care aparține nevropatiei sau nevropatului, privitor la nevropatie sau la nevropat. – Din fr. névropathique.
NEVROPATÍE s. f. Denumire generală pentru diferite tulburări ale sistemului nervos; spec. boală a sistemului nervos central caracterizată prin tulburări ale funcțiilor psihice. – Din fr. névropathie.
NEVROPTÉR, nevroptere, s. n. (La pl.) Ordin de insecte cu aripile membranoase, străbătute de o rețea deasă de nervuri; (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Insectă nevropteră. – Din fr. névroptère.
NEVROTOMÍE s. f. Secționare chirurgicală a unui nerv. [Var.: neurotomíe s. f.] – Din fr. névrotomie.
NEVROZÁT, -Ă, nevrozați, -te, adj. Bolnav de nevroză; p. ext. dezechilibrat, exaltat. – După fr. névrosé.
NEVRÓZĂ, nevroze, s. f. Nume generic dat afecțiunilor sistemului nervos provocate de tulburarea dinamicii normale a proceselor nervoase în urma unor solicitări psihice excesive. – Din fr. névrose.
NEWTON, newtoni, s. m. Unitate de măsură pentru forță în sistemul de unități metru-kilogram-secundă, egală cu forța care imprimă unui corp de 1 kg o accelerație de 1 m pe secundă la pătrat1) vezi nota. [Pr.: nĩúton] – Din fr. newton, germ. Newton.
NEWTONIÁN, -Ă, newtonieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la teoriile lui Newton. 2. Partizan al teoriilor lui Newton. [Pr.: nĩu-to-ni-an] – Din fr. newtonien.
NEX, nexuri, s. n. 1. (Livr.) Legătură, înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2. (Jur.) Contract de vânzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din lat. nexus.
NEZDRÁVĂN, -Ă adj. v. năzdrăvan.
NEZDRUNCINÁT, -Ă, nezdruncinați, -te, adj. Care nu poate fi zdruncinat sau abătut; neclintit; ferm, statornic. – Ne- + zdruncinat.
NI interj. 1. (Pop.) Cuvânt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă sau se gonesc unele animale. 2. (Reg.; exprimă ideea de uimire, de admirație) Uite, vezi. – Cf. magh. ne.
NICARAGUÁN, -Ă, nicaraguani, -e, s. m. și f., adj. 1. Locuitor al statului Nicaragua. 2. Adj. Care aparține statului Nicaragua sau populației lui, care se referă la Nicaragua sau la populația lui. [Pr.: -gu-an] – Nicaragua (n. pr.) + suf. -an.
NICĂIÉREA adv. v. nicăieri.
NICĂIÉRI adv. (În propoziții negative) În nici un loc; în nici o altă parte; în nici un alt caz; la nimeni, niciunde. [Var.: (reg.) nicăiérea, nicăírea, nicăíri, nicăiúrea adv.] – Lat. nec aliubi.
NICĂÍREA adv. v. nicăieri.
NICĂÍRI adv. v. nicăieri.
NICĂIÚREA adv. v. nicăieri.
NICHELÁJ, nichelajuri, s. n. 1. Nichelare. 2. (Concr.) Strat depus prin nichelare pe suprafața unei piese metalice. – Din fr. nickelage.
NICHELÁRE, nichelări, s. f. Acțiunea de a nichela și rezultatul ei; nichelaj (1). – V. nichela.
NICHELÁT, -Ă, nichelați, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau despre suprafața unor obiecte de metal) Care este acoperit cu un strat de nichel. – V. nichela.
NICHELATÓR, nichelatori, s. m. Persoană care are ca profesiune nichelarea obiectelor. – Nichela + suf. -tor.
NICHELÍNĂ, nicheline, s. f. 1. Aliaj de nichel, cupru și zinc din care se execută sârma întrebuințată la fabricarea rezistențelor electrice și unele piese de precizie. 2. Mineral de culoare roșie-arămie care conține nichel și arsen. – Din fr. nickéline.
NICICACÚM adv. (Reg.) Nicidecum. – Nici + ca + cum.
NICICÚM adv. (Pop.) Nicidecum. – Nici + cum.
NICIDECÂT adv. (Reg.) Nicidecum. – Nici + de + cât.
NICIDECÚM adv. În nici un chip, în nici un caz; defel, deloc; nicicum, nicicacum, nicidecât. – Nici + de + cum.