Toate definitiile
NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.
NEOROMANTÍSM s. n. Curent în literatura modernă și contemporană apărut ca o reacție de tip romantic împotriva naturalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantisme.
NEOSALVARSÁN s. n. Produs farmaceutic care se prezintă sub formă de pulbere de culoare galben-deschis solubilă în apă, folosit în tratamentul sifilisului. [Pr.: ne-o-]. – Din germ. Neosalvarsan.
NEOSÂNDÍT, -Ă, neosândiți, -te, adj. (Pop.) Care nu este pedepsit. [Pr.: ne-o-] – Ne- + osândit.
NEOSIFICÁT, -Ă, neosificați, -te, adj. (Despre părțile membranoase și cartilaginoase ale corpului) Care nu s-a transformat în os, care nu s-a întărit ca un os. [Pr.: ne-o-] – Ne- + osificat.
NEOSTENÍT, -Ă, neosteniți, -te, adj. 1. Care nu obosește niciodată; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate; foarte harnic, foarte activ; neobosit, odihnit. 2. Care nu slăbește nici o clipă; susținut, perseverent. [Pr.: ne-os-] – Ne- + ostenit.
NERVÚRĂ, nervuri, s. f. 1. Fiecare dintre fasciculele conducătoare liberiene lemnoase care străbat limbul frunzelor și prin care circulă sevă. P. anal. (Rar) Fiecare dintre ramificațiile cele mai subțiri ale rădăcinii unui copac. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase, ramificate în formă de rețea, care străbat membrana aripii unor insecte. 3. (La pl.) Rețea de dungi de altă culoare decât fondul, care dau un aspect marmorat unei suprafețe; (și la sg.) fiecare dintre dungile care formează această rețea. 4. Proeminență pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese, a unui organ de mașină etc., care servește la mărirea rezistenței sau a rigidității piesei, la mărirea suprafeței de schimb de căldură etc. 5. (Arhit.) Fiecare dintre mulurile care formează osatura unei bolți (gotice sau romanice); mulură care conturează și decorează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc. 6. Grindă de beton armat turnată o dată cu planșeul și servind la întărirea acestuia. 7. Fiecare dintre piesele așezate pe axa unei aripi de avion pentru a asigura profilul aripii, a împiedica deformarea ei și a mări rezistență scheletului acesteia. 8. (De obicei la pl.) Cută foarte îngustă, cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte; cerculeț. – Din fr. nervure.
NES, nesuri, s. n. Nescafe. – Din nes[cafe].
NESATISFĂCĂTÓR, -OÁRE, nesatisfăcători, -oare, adj. Care nu satisface o dorință, o necesitate, o exigență. ♦ Care nu corespunde unor norme, criterii, exigențe. – Ne- + satisfăcător.
NESATISFĂCÚT, -Ă, nesatisfăcuți, -te, adj. Care nu este satisfăcut; nemulțumit. – Ne- + satisfăcut.
NESATURÁT, -Ă, nesaturați, -te, adj. (Despre un sistem fizico-chimic) Care conține în unul dintre constituenții săi o cantitate mai mică decât cantitatea corespunzătoare stării de saturație. ◊ (Despre combinații chimice organice) Care conține în moleculă legături duble sau triple. – Ne- + saturat.
NESÁȚ s. n. Dorință puternică, poftă, aviditate, lăcomie. [Var.: nesáțiu s. n.] – Ne- + saț.
NESÁȚIU s. n. v. nesaț.
NESĂBUÍNȚĂ, nesăbuințe, s. f. (Rar) Nesăbuire. – Nesăbuit + suf. -ință.
NESĂBUÍRE s. f. Lipsă de judecată, de chibzuință într-o împrejurare dată, nesocotință, nechibzuință, nesăbuință; (concr.) faptă nesocotită, nechibzuită. – Din nesăbuit.
NESĂBUÍT, -Ă, nesăbuiți, -te, adj. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesocotit. ♦ (Despre acțiunile, faptele etc. oamenilor) Care dovedește, exprimă, trădează nesăbuință; p. ext. lipsit de sens, de rațiune; cu totul exagerat, deplasat. – Cf. magh. szabadni.
NESĂNĂTÓS, -OÁSĂ, nesănătoși, -oase, adj. 1. Care dăunează sănătății, vătămător; spec. (despre locuințe, încăperi etc.) insalubru. 2. Care arată, trădează o stare maladivă, anormală. 3. Fig. Care denotă o orientare greșită. – Ne- + sănătos.
NESĂRÁT, -Ă, nesărați, -te, adj. 1. Care nu conține (în cantitate suficientă) sare. 2. Fig. (Despre oameni sau despre manifestări ale lor; spec. despre vorbe, glume) Fără spirit, fără haz, fără farmec, anost, fad, searbăd; p. ext. (despre manifestările oamenilor) fără conținut, fără sens, prostesc. – Ne- + sărat.
NESĂRĂTÚRĂ, nesărături, s.i. (Rar) Vorbă, glumă, faptă etc. lipsită de spirit, de haz. – Ne- + sărătură.
NESĂTÚL, -Ă, nesătui, -Ie, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Care nu se satură cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesățios (1). – Ne- + sătul.
NESĂȚIÓS, -OÁSĂ, nesățioși, -oase. adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulțumește cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saț la mâncare, la băutură; p. ext. lacom, + (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaț, cu plăcere, cu voluptate. [Pr.: -ți-os] – Ne- + sățios.
NESCAFÉ s. n. Praf de cafea solubil, care se prepară prin simpla dizolvare în apă; nes. ♦ Băutură preparată cu astfel de cafea; nes. – Cuv.fr.
NESCAIVÁ adj. nehot. invar. v. niscaiva.
NESCAREVÁ adj. nehot. invar. v. niscaiva.
NESCHIMBÁT, -Ă, neschimbați, -te, adj. Care își păstrează conținutul, forma, aspectul de dinainte; invariabil. – Ne- + schimbat.
NESCHIMBĂTÓR, -OÁRE, neschimbători, -oare, adj. Care nu se schimbă sau nu poate fi schimbat; imuabil. – Ne- + schimbător.
NESCRÍPTIC, nescriptice, adj. (în sintagma) Fond nescriptic = fond destinat pentru plata personalului angajat în afara schemei (și temporar) într-o întreprindere sau într-o instituție. – Ne- + scriptic.
NESCRÍS, -Ă, nescriși, -se, adj. Care nu este sau nu a fost scris; care se păstrează prin tradiție orală. – Ne- + scris.
NESECÁT, -Ă, nesecați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seacă sau nu poate seca; fără sfârșit, mereu viu; inepuizabil; nesecătuit. – Ne- + secat.
NESECĂTUÍT, -Ă, nesecătuiți, -te, adj. (Rar) Nesecat. – Ne- + secătuit.