Toate definitiile
NICIODINIOÁRĂ adv. (Înv.) Niciodată. [Pr.: nici-o-di-ni-oa-] – Nici + odinioară.
NICIÚNDE adv. (Pop.) Nicăieri. – Nici + unde.
NICOCHERÁ, nicocherale, s. f. (Înv.) Stăpână a casei; p. ext. doamnă, cucoană. ♦ Amantă. – Din ngr. nikokerá.
NICORÉTE, nicoreți, s. m. (Mai ales la pl.) Numele a două specii de ciuperci comestibile de culoare gălbuie sau albă-cenușie, cu pălărie cărnoasă (Tricholoma georgii și Clitopilus prunulus). – Et. nec.
NICOTÍNĂ s. f. Substanță alcaloidă incoloră, lichidă și toxică, care se găsește în frunzele de tutun. – Din fr. nicotine, germ. Nikotin.
NICOTÍNIC, -Ă, nicotinici, -ce, adj. Care se referă la nicotină; care este produs din nicotină. ◊ Acid nicotinic = compus organic, cristalizat, incolor, obținut pe cale sintetică și folosit la prepararea vitaminei PP. ♦ (Substantivat; f. pl.) Grupă de substanțe care acționează asupra neuronilor din ganglionii vegetativi și asupra receptorilor din sistemul nervos central. – Din fr. nicotinique.
NICOTINÍSM s. n. (Med.) Tabagism. – Din fr. nicotinisme.
NICOTINIZÁT, -Ă, nicotinizați, -te, adj. (Rar) Impregnat cu nicotină. – Din nicotină.
NICOVÁLĂ, nicovale, s. f. 1. Unealtă de oțel sau de fontă folosită în atelierele de forjă pentru sprijinirea pieselor de metal supuse prelucrării, în operațiile de deformare plastică prin batere cu ciocanul; ilău. ♦ Unealtă de oțel pe care se bate tăișul coasei. 2. Unul dintre cele patru oscioare ale urechii medii, de formă asemănătoare cu cea a unei nicovale (1). – Din sl. nakovalo.
NICRÓM s. n. Aliaj de nichel și crom (uneori combinat cu fier și mangan), care se întrebuințează mai ales la fabricarea rezistențelor electrice. – Din fr. nichrome.
NICTAGINACÉE, nictaginacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze simple, ale căror flori se deschid numai în timpul nopții; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. nyctaginacées.
NICTALFOBÍE, nictalfobii, s. f. (Med.) Teamă de întuneric (nocturn). – Din fr. nyctalphobie.
NICTALGÍE, nictalgii, s. f. (Med.) Durere de cap care apare noaptea în timpul somnului. – Din fr. nyctalgie.
NICTALÓP, -Ă, nictalopi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană sau animal) care suferă de nictalopie. – Din fr. nyctalope.
NICTALOPÍE s. f. Tulburare de vedere datorită căreia omul ori animalul bolnav vede normal numai noaptea sau în prezența unei lumini slabe. – Din fr. nyctalopie.
NIGERIÁN, -Ă, nigerieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Nigeriei sau este originară de acolo; (la m. pl.) popor, națiune care locuiește în Nigeria. 2. Adj. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor (1), privitor la Nigeria sau la nigerieni. [Pr.: -ri-an] – Nigeria (n. pr.) + suf. -an.
NILGÁU s. m. Specie de antilopă de talie mare care trăiește prin sudul Asiei (Boselaphus tragocamelus). – Din fr. nilgaut.
NIMB, nimburi, s. n. 1. Cerc (luminos) convențional cu care sunt înconjurate, în pictura bisericească, capetele sfinților și, în general, în artele plastice capetele unor personaje importante; aureolă; p. gener. cerc luminos; zonă luminoasă, strălucitoare. 2. Fig. (Aspect, semn, manifestare care marchează) prestigiu, măreție, glorie, slavă. – Din fr. nimbe.
NIMBOSTRÁTUS s. m. Tip de nori inferiori, situați în medie la 800 m înălțime, de culoare cenușiu-închis, care se prezintă ca o pânză întinsă, producând precipitații de lungă durată; nimbus. – Din fr. nimbo-stratus.
NÍMBUS, (rar) nimbuși, s. m. (Met.) Nimbostratus. – Din fr. nimbus.
NIMEREÁLĂ s. f. Faptul de a nimeri. ◊ Loc. adv. La nimereală = la întâmplare, fără a socoti, a gândi, a aprecia; după cum se nimerește, fără alegere. – Nimeri + suf. -eală.
NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria.
NIMERÍT, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situației, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reușit, izbutit. [Var.: (reg.) nemerít, -ă adj.] – V. nimeri.
NÍMFĂ, nimfe, s. f. 1. (În mitologia greacă) Fiecare dintre zeițele apelor, ale pomilor, ale crângurilor și ale munților, personificând forțele naturii. ♦ Fig. Fată tânără și frumoasă, plină de grație. 2. Formă de metamorfoză prin care trec unele insecte după stadiul de larvă și înainte de a se transforma în insecte adulte; pupă. – Din fr. nymphe, lat. nympha.
NEOSTOÍT, -Ă, neostoiți, -te, adj. (Pop.; adesea adverbial) Neastâmpărat, nedomolit, nepotolit. ♦ Neîntrerupt, continuu. ♦ (Rar; despre copii) Neastâmpărat (2). [Pr.: ne-o-] – Ne- + ostoit (înv. „potolit” < ostoi).
NEOTECTÓNIC, -Ă, neotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a geologiei care studiază mișcările mai recente de deformare a scoarței terestre. 2. Adj. Care ține de neotectonică, relativ la neotectonică. [Pr.: ne-o-] – Neo- + tectonică.
NEOTENÍE s. f. Capacitate a unor organisme de a atinge maturitatea sexuală și de a se reproduce în stadii larvare. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoténie.
NEOTOMÍSM s. n. Curent filozofic contemporan care reînvie sistemul scolastic al lui Toma d' Aquino, având ca scop concilierea științei cu religia. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomisme.
NEOTOMÍST, -Ă, neotomiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neotomismului. 2. Adj. Care se referă la neotomism, care aparține neotomismului, propriu neotomismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomiste.
NEOȚETÍT, neoțetite, adj. (Despre vinuri) Care nu s-a transformat în oțet. [Pr.: ne-o-] – Ne- + oțetit.