Toate definitiile
NEDORÍT, -Ă, nedoriți, -te, adj. Care nu este dorit; indezirabil. – Ne- + dorit.
NEDORMÍT, -Ă, nedormiți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu a dormit (destul sau deloc). ♦ (Despre timpul destinat somnului) Petrecut fără somn. – Ne- + dormit.
NEDREPTÁTE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă; inechitate; injustiție. – Ne- + dreptate.
NEDREPTĂȚÍT, -Ă, nedreptățiți, -te, adj. Căruia i s-a făcut o nedreptate. – V. nedreptăți.
NEDUMERÍ, nedumeresc, vb. IV. Tranz. A face să fie nedumerit, să nu înțeleagă ceva, a pune pe cineva în încurcătură; a mira. [Var.: nedumirí vb. IV] – Din nedumerit (derivat regresiv).
NEDUMERÍRE, nedumeriri, s. f. Starea celui nedumerit; mirare; încurcătură. – Ne- + dumerire.
NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirít, -ă adj. ] – Ne- + dumerit.
NEDUMIRÍ vb. IV. v. nedumeri.
NEDUMIRÍT, -Ă adj. v. nedumerit.
NEDURERÓS, -OÁSĂ, nedureroși, -oase, adj. Care nu provoacă sau exprimă durere (fizică ori morală). ♦ (Adverbial) Fără durere. – Ne- + dureros.
NEECHILIBRÁT, -Ă, neechilibrați, -te, adj. 1. Care nu se află în stare de echilibru. ♦ (Despre valori, prețuri, bugete) Care nu este just proporționat. 2. Fig. (Despre oameni) Nechibzuit, necumpătat. – Ne- + echilibrat.
NEECHITÁBIL, -Ă, neechitabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este echitabil; nedrept, inechitabil. Schimburi comerciale neechitabile. – Ne- + echitabil.
NEECHITÁTE, neechități, s. f. Nedreptate, injustețe, inechitate. – Ne- + echitate.
NEECONÓMIC, -Ă, neeconomici, -ce, adj. 1. Care nu aparține economiei (1). 2. Care nu corespunde principiilor economice; neeconomicos (2). 3. Care nu dovedește spirit de economie sau nu permite economii; neeconomicos (1). – Ne- + economic (după engl. non-economic).
NEECONOMICÓS, -OÁSĂ, neeconomicoși, -oase, adj. 1. Care nu dovedește spirit de economie sau nu permite economii; neeconomic (3). 2. Care nu corespunde principiilor economice; neeconomic (2). – Ne- + economicos.
NEEDIFICATÓR, -OÁRE, needificatori,-oare, adj. Care nu edifică (2); neclar. – Ne- + edificator.
NEEFECTUÁT, -Ă, neefectuați, -te, adj. Care nu este realizat, înfăptuit; care nu este îndeplinit, executat. [Pr.: -tu-at] – Ne- + efectuat.
NEEFICIÉNT, -Ă, neeficienți, -te, adj. Care nu este eficient; ineficace; ineficient. [Pr.: -fi-ci-ent] – Ne- + eficient.
NEEFICIÉNȚĂ, neeficiențe, s. f. Lipsă de eficiență, ineficacitate. [Pr.: -fi-ci-cn-] – Ne- + eficiență.
NEEGALÁBIL, -Ă, neegalabili, -e, adj. Care nu poate fi egalat; care nu poate fi comparat cu nimic, cu nimeni; inegalabil. – Ne- + egalabil.
NEEGALÁT, -Ă, neegalați, -te, adj. Care nu a fost egalat, atins. – Ne- + egalat.
NEEGALITÁTE, neegalități, s. f. Faptul de a fi neegal, lipsă de egalitate; inegalitate, disproporție. – Ne- + egalitate.
NEELEGÁNT, -Ă, neeleganți, -te, adj. Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc.; inelegant. – Ne- + elegant.
NEELEGÁNȚĂ s. f. Lipsă de eleganță, de finețe, de tact în vorbire, în purtare; vorbă sau comportare lipsită de finețe, de tact; (rar) ineleganță. – Ne- + eleganță.
NEELIGÍBIL, -Ă, neeligibili, -e, adj. Care nu este eligibil, care nu are calitățile cerute de lege pentru a putea fi ales; ineligibil. – Ne- + eligibil.
NEELIGIBILITÁTE s. f. Însușirea sau starea unei persoane neeligibile; ineligibilitate. – Ne- + eligibilitate.
NEEPUIZÁBIL, -Ă, neepuizabili, -e, adj. Care nu poate fi epuizat, care nu se termină niciodată; p. ext. extrem de abundent, de bogat; inepuizabil. [Pr.: -pu-i-] – Ne- + epuizabil.
NEERLANDÉZ, -Ă, neerlandezi, -e, adj. (Rar) Olandez. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită de olandezi și de flamanzi. – Din fr. néerlandais.
NEOPLÁSM, neoplasme, s. n. Formă de cancer caracterizată prin invazia țesuturilor învecinate, recidivă după o intervenție chirurgicală; p. gener. cancer. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasme.
NOI pron. pers. 1 pl. 1. (Desemnează pe cel care vorbește și persoana sau persoanele pe care acesta și le asociază în vorbire) S-a înserat și noi tot pe loc stăm. ◊ Loc. adv. (La acuzativ) La noi = acasă; în țară, în regiunea etc. de baștină. 2. (La dativ, în formele ne, ni, cu valoare posesivă) Casa ne e frumoasă. (Cu valoare de dativ etic) Ne ești departe. 3. (La dativ sau la acuzativ, în forma ne, cu valoare de pronume reflexiv) Ne povesteam multe. 4. (În stilul oticial-administrativ) Eu. Noi, directorul școlii, am hotărât. ◊ (Ca plural al modestiei) Noi credem că una dintre caracteristicile muzicii este melodia. Mulțumim celor care ne-au ajutat. [Dat.: nouă, ne, ni; acuz.: (pe) noi, ne] – Lat. nos.