Toate definitiile
PROSLĂVÍRE, proslăviri, s. f. Acțiunea de a (se) proslăvi și rezultatul ei; preamărire, glorificare, adorare; laudă. – V. proslăvi.
PROSLĂVITÓR, -OÁRE, proslăvitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care proslăvește. – Proslăvi + suf. -tor.
PROSÓP, prosoape, s. n. Obiect format dintr-o bucată de țesătură, care folosește la șters după spălare; ștergar. ♦ Țesătură de bumbac, de obicei buclată, folosită pentru halate de baie, ștergare, articole de lenjerie pentru copii. – Din ngr. prósopon „față”, prosopís, „ștergar”.
PROSOPÉL, prosopele, s. n. Diminutiv al lui prosop. – Prosop + suf. -el.
PROSOPLEGÍE, prosoplegii, s. f. (Med.) Paralizie facială. – Din fr. prosoplégie.
PROSOPOMÉTRU, prosopometre, s. n. Instrument folosit pentru măsurarea diferențelor diametrelor feței și ale craniului. – Din fr. prosopomètre.
PROSOPOPÉE s. f. v. prozopopee.
PROSPĂTÚRĂ, prospături, s. f. (Pop.) Aliment proaspăt, marfă alimentară proaspătă. – Proaspăt + suf. -ură.
PROSPÉCT, prospecte, s. n. Afiș, anunț, scrisoare, pliant sau broșură în care se prezintă sumar planul unei lucrări în curs de apariție, calitățile, condițiile de vânzare și de folosire ale unui produs, intențiile unor instituții sau ale unor întreprinderi. – Din lat., fr. prospectus, germ. Prospekt.
PROSPECTÁ, prospectez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un teren cu scopul de a descoperi și a localiza zăcămintele minerale utile. 2. A cerceta cererea și oferta de mărfuri de pe o piață dată. – Din fr. prospecter.
PROSPECTÁRE, prospectări, s. f. Acțiunea de a prospecta și rezultatul ei. – V. prospecta.
PROSPECTÍV, -Ă, prospectivi, -e, adj., s. f. (Studiu) referitor la viitor, la evoluția viitoare a societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Dimensiune prospectivă. – Din fr. prospectif, -ive, engl. prospective.
PROSPECTÍVĂ, prospective, s. f. Proiect asupra viitorului constând în studierea factorilor tehnici, științifici, economici, sociali etc. și în stabilirea influenței lor asupra evoluției lumii moderne. – V. viitorologie. – Din fr. prospective.
PROSPECTIVÍST, -Ă, prospectiviști, -ste, s. m. și f. Specialist în prospectivă. – Prospectivă + suf. -ist.
PROSPECTÓR, -OÁRE, prospectori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în efectuarea prospecțiunilor. – Din fr. prospecteur.
PROSPECȚIÚNE, prospecțiuni, s. f. Ansamblul cercetărilor efectuate (pe teren și în laborator) pentru a descoperi și a localiza zăcămintele de minerale utile dintr-o regiune. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prospection.
PROLIFERÁȚIE s. f. Proliferare. – Din fr. prolifération.
PROLÍFIC, -Ă, prolifici, -ce, adj. (Despre ființe) Care se înmulțește foarte repede. ♦ Care are facultatea de a se înmulți. – Din fr. prolifique.
PROLIFICÁRE, prolificări, s. f. (Bot.) Apariție a unui lujer cu frunze din floare. – După fr. prolification.
PROLIFICITÁTE s. f. Însușirea de a fi prolific. – Din fr. prolificité.
PROLIXITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este prolix; lipsă de concizie și de claritate. – Din fr. prolixité, lat. prolixitas, -atis.
PROLONGÁȚIE, prolongații, s. f. (Muz.) Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. – Din fr. prolongation, lat. prolongatio.
PROLÚVIU, proluvii, s. n. Depozit sedimentar detritic format sub acțiunea torenților la baza unor pante. – Din lat. proluvium.
PROMENÁDĂ, promenade, s. f. (Livr.) 1. Plimbare. 2. Loc special amenajat pentru plimbare. – Din fr. promenade.
PROPÉNĂ s. f. (Chim.) Propilenă. – Din fr. propène.
PROPENSIÚNE, propensiuni, s. f. (Livr.) Înclinare firească, tendință, dispoziție naturală către ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. propension, lat. propensio, -onis.
PROPERDÍNĂ, properdine, s. f. (Biol.) Globulină cu acțiune antibacteriană și antivirotică din plasma sangvină. – Din fr. properdine.
PROPERGÓL, propergoli, s. m. (Chim.) Amestec de substanțe capabil de reacții chimice puternic exoterme, utilizat drept combustibil în motoarele rachetelor. – Din fr. propergol.
PROPÍCE adj. invar. Favorabil, prielnic; nimerit, potrivit. – Din fr. propice.
PROPÍL, propili, s. m. (Chim.) Derivat al propanului. – Din fr. propyle.