Toate definitiile
PROLACTÍNĂ, prolactine, s. f. Hormon produs de hipofiză, având un rol important în lactație. – Din fr. prolactine.
PROLÁN, prolani, s. m. (Biol.) Hormon secretat de hipofiza femeii și de placentă în timpul sarcinii. – Din fr. prolan.
PROLANEMÍE, prolanemii, s. f. (Fiziol.) Prezență a prolanului în sânge; cantitate de prolan existentă în sânge. – Din fr. prolanémie.
PROLANURÍE, prolanurii, s. f. (Med.) Prezență a prolanului în urină; cantitate de prolan existentă în urină. – Din fr. prolanurie.
PROLÁPS, prolapsuri, s. n. (Med.) Deplasare în jos a unui organ față de poziția sa normală, din cauza slăbirii mijloacelor sale de fixare. – Din fr. prolapsus.
PROLEGÓMENE s. n. pl. (Livr.) Parte introductivă care precedă expunerea propriu-zisă într-o operă științifică. ♦ Ansamblu de noțiuni preliminare aparținând unui domeniu științific. – Din fr. prolégomènes.
PROLÉMĂ, proleme, s. f. (Log.) Propoziție sau serie de propoziții care servesc ca bază unei leme. – Din fr. prolemme.
PROLÉPSĂ, prolepse, s. f. Figură de stil sau de retorică prin care se preîntâmpină obiecțiile posibile ale adversarului. – Din fr. prolepse.
PROLÉPTIC, -Ă, proleptici, -ce, adj. Referitor la prolepsă, de prolepsă. – Din fr. proleptique.
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer.
PRONUNȚÁBIL, -Ă, pronunțabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi pronunțat. – Pronunța + suf. -bil.
PRONUNȚÁRE, pronunțări, s. f. Acțiunea de a (se) pronunța și rezultatul ei. – V. pronunța.
PRONUNȚÁT, -Ă, pronunțați, -te, adj. Accentuat, reliefat, scos în evidență. – V. pronunța.
PRONÚNȚIE, pronunții, s. f. Pronunțare, rostire; mod de a pronunța. – Din it. pronunzia.
PRÓOR s. n. v. prour.
PROORÓC s. m. v. proroc.
PROOROCÉSC, -EÁSCĂ adj. v. prorocesc.
PROOROCÍ vb. IV v. proroci.
PROOROCÍE s. f. v. prorocie.
PROOROCÍRE s. f. v. prorocire.
PROPAGÁ, propag, vb. 1.1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare.
PROLETARIÁT s. n. 1. Masele sărace ale cetățenilor liberi din Roma antică. 2. Totalitatea proletarilor (3). ◊ (În teoria marxistă) Proletariat agricol = totalitatea muncitorilor agricoli (din agricultura capitalistă) lipsiți de mijloace de producție. [Pr.: -ri-at] – Din fr. prolétariat.
PROPAGÁNDĂ, propagande, s. f. Acțiune de răspândire a unor idei care prezintă și susțin o teorie, o concepție, un partid politic etc., cu scopul de a convinge și de a câștiga adepți. – Din fr. propagande.
PROPAGANDÍST, -Ă, propagandiști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care face propagandă; propagator. 2. (Ieșit din uz) Activist de partid care conducea un cerc de învățământ politic. – Din fr. propagandiste, (2) din rus. propagandist.
PROPAGANDÍSTIC, -Ă, propagandistici, -ce, adj. (Care are caracter) de propagandă. – Propagandist + suf. -ic (după rus. propagandistskii).
PROPAGÁRE, propagări, s. f. Acțiunea de a (se) propaga și rezultatul ei. – V. propaga.
PROPAGATÓR, -OÁRE, propagatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care propagă idei, doctrine etc., care face propagandă, propagandist. 2. Adj. Care se propagă. – Din fr. propagateur, lat. propagator, -oris.
PROPÁN s. n. Hidrocarbură saturată gazoasă din seria metanului, care se găsește în țiței și în gazele asociate țițeiului și este folosită drept combustibil menajer sau ca materie primă în industria chimică. – Din fr. propane.
PROPANÓL s. n. Alcool propilic. – Din fr. propanol.
PROPANÓNĂ s. f. (Chim.) Acetonă. – Din fr. propanone.