Toate definitiile
PROPTITÓR, -OÁRE, proptitori, -oare, adj. (Rar) Care sprijină, susține, proptește. – Propti + suf. -tor.
PROPULSÁ, propulsez, vb. I. Tranz. A imprima unui obiect (de obicei unui vehicul) o mișcare de înaintare (cu ajutorul unui propulsor). ♦ P. ext. A proiecta (6) departe, cu violență; a împinge, a arunca. – Din fr. propulser, lat. propulsare.
PROPULSÁNT, propulsanți, s. m. (Tehn.) 1. Propulsor. 2. Substanță în stare gazoasă sau de plasmă ejectată din motoarele cu reacție în sens opus direcției lor de mișcare și care le asigură forța de împingere. – Propulsa + suf. -ant.
PROPULSÁRE, propulsări, s. f. Acțiunea de a propulsa și rezultatul ei. – V. propulsa.
PROPÚLSIE, propulsii, s. f. Forță care se exercită asupra unui obiect (de obicei asupra unui vehicul), provocând înaintarea lui. ♦ Sistem tehnic prin care se realizează propulsarea unui vehicul. [Var.: propulsiúne s. f.] – Din fr. propulsion, lat. propulsio, -onis.
PROPULSIÚNE s. f. v. propulsie.
PROPULSÍV, -Ă, propulsivi, -e, adj. (Rar) Care produce o propulsie. – Din fr. propulsif.
PROPULSÓR, propulsoare, s. n. Organ de mașină sau aparat care servește la propulsarea unui vehicul. ◊ (Adjectival) Aparat propulsor. – Din fr. propulseur.
PROPUNĂTÓR, -OÁRE, propunători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face o propunere. – Propune + suf. -ător.
PRÓRĂ, prore, s. f. Partea din față a unei nave; p. restr. extremitatea din față a acestei părți, unde se află postul de comandă; bot. [Var.: próvă s. f.] – Din it. prora.
PRORÉCTOR, prorectori, s. m. Locțiitor al unui rector. – Din rus. prorektor, germ. Prorektor. Cf. engl. prorector.
PROROCÉSC, -EÁSCĂ, prorocești, adj. (Înv.) Care aparține prorocului, privitor la proroc; profetic. [Var.: proorocésc, -eáscă adj.] – Proroc + suf. -esc.
PROROCÍ, prorocesc, vb. IV. Tranz. (În credințele religioase) A prezice viitorul, voința divină; p. gener. a prevedea și a anunța evenimente viitoare; a profetiza, a prevesti. [Var.: proorocí vb. IV] – Din proroc.
PROROCÍE, prorocii, s. f. (Rar) Prorocire. [Var.: proorocíe s. f.] – Proroci + suf. -ie.
PROROCÍRE, prorociri, s. f. Acțiunea de a proroci și rezultatul ei; ceea ce prorocește cineva; prorocie, prezicere, profeție, prevestire. [Var.: proorocíre s. f.] – V. proroci.
PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor.
PROROGÁ, proróg, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare.
PROFÍT, profituri, s. n. Ceea ce reprezintă un folos (material sau spiritual) pentru cineva sau ceva; câștig, beneficiu, avantaj. (Economie) Venitul adus de capitalul utilizat într-o întreprindere, reprezentând diferența dintre încasările efective și totalul cheltuielilor aferente. ♦ Spec. (Economie) Beneficiu obținut de o întreprindere. – Din fr. profit, germ. Profit.
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter.
PROFITÁBIL, -Ă, profitabili, -e, adj. Care aduce profit; util, avantajos, folositor. – Din fr. profitable.
PROFITERÓL, profiteroluri, s. n. Prăjitură cu cremă, cu înghețată și cu frișcă. – Din fr. profiterole.
PROFITÓR, -OÁRE, profitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seamă de interesele altora); p. restr. afacerist, speculant. – Din fr. profiteur.
PROFÚM s. n. v. parfum.
PROFUMÁ vb. I v. parfuma.
PROFUMÁT, -Ă adj. v. parfumat.
PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență. 2. (Despre însușiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverențe etc.) Care se face înclinând foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprimă respect, considerație. 3. (Despre ochi, privire) Care exprimă, care sugerează însușiri morale deosebite, profunzime, sentimente adânci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adânc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esențial, radical. 6. (Despre ape, cavități, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund este situat la o distanță (foarte) mare față de marginea de sus, de suprafață; adânc. – Din lat. profundus, fr. profond.
PROFUNDÁRE, profundări, s. f. (Tehn.) Ambutisare a unui obiect în formă de cupă, cu adâncime mare în raport cu diametrul. – Din profund.
PROFUNDITÁTE s. f. (Livr.) Profunzime (2). – Din lat. profunditas, -atis.
PROFUNDÓR, profundoare, s. n. Partea posterioară, mobilă a ampenajului orizontal al unei aeronave, care asigură ușurința mânuirii, echilibrul și stabilitatea aeronavei. – După fr. profondeur.
PROFUNZÍME, profunzimi, s. f. 1. Adâncime. 2. Capacitatea sau calitatea de a judeca și de a înțelege lucrurile în esența, în adâncimea lor; profunditate. – Profund + suf. -ime.