Toate definitiile
PROMÍTERE, promiteri, s. f. Acțiunea de a promite și rezultatul ei; promisiune. – V. promite.
PROMIȚĂTÓR, -OÁRE, promițători, -oare, adj. Care dă speranțe, care deschide perspective favorabile. – Promite + suf. -ător.
PROMONTÓRIU, promontorii, s. n. Fâșie de pământ înaltă și stâncoasă care înaintează în mare. – Din lat. promontorium, fr. promontoire.
PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius.
PROMOROÁCĂ s. f. Strat subțire de gheață care se formează iarna, pe arbori și pe case, din vapori de apă sau din picături de ploaie; chiciură. – Cf. ucr. prymorozok, rus. pomorok.
PROMOTÓR, -OÁRE, promotori, -oare, s. m. și f. Inițiator, animator al unei acțiuni, al unui curent etc. ♦ Substanță chimică folosită pentru a pune în libertate radicali liberi sau pentru a mări eficacitatea unui catalizator. – Din fr. promoteur, lat. promotor, -oris.
PROMÓȚIE, promoții, s. f. Serie de absolvenți ai unei școli, ai unei facultăți etc.; totalitatea persoanelor care absolvesc în același an un ciclu de învățământ. – Din fr. promotion, lat. promotio, -onis.
PROMOVÁRE, promovări, s. f. Acțiunea de a promova și rezultatul ei. – V. promova.
PROMOVÁT, -Ă, promovați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a absolvit o clasă sau un an de învățământ. – V. promova.
PROMPT, -Ă, prompți, -te, adj. (Despre oameni) Care acționează repede și la timp. ♦ (Despre fapte, acțiuni etc.) Care se produce repede, fără întârziere. – Din fr. prompt, lat. promptus.
PROMPTITÚDINE, promptitudini, s. f. Însușirea de a fi prompt; rapiditate (și punctualitate) în executarea unui lucru. – Din fr. promptitude, lat. promptitudo, -inis.
PROMPTUÁR, promptuare, s. n. (Franțuzism) Manual prescurtat. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. promptuaire.
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare.
PROMULGÁRE, promulgări, s. f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei. – V. promulga.
PROMULGÁȚIE, promulgații, s. f. (Jur.) Promulgare. – Din lat. promulgatio, -onis, fr. promulgation.
PRONÁOS, pronaosuri, s. n. 1. Parte a bisericilor creștine (situată la intrare) care precedă naosul. 2. Încăpere a unui templu grec, situată în fața sanctuarului și servind drept vestibul. – Din ngr. prónaos.
PRONATÓR, pronatori, adj., s. m. (Anat.) (Mușchi) care permite mișcarea de pronație. – Din fr. pronateur.
PRONÁȚIE, pronații, s. f. 1. Mișcare de rotație pe care mâna și antebrațul le execută din afară către interior. 2. (Med.) Poziție aplecată. – Din fr. pronation.
PROPRIETÁTE, proprietăți, s. f. 1. Stăpânire deplină asupra unui bun; (concr.) bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut. ◊ Proprietate literară (sau artistică) = drept de care se bucură un autor de a dispune după voie de operele sale literare sau artistice, putându-le edita, reproduce etc. 2. Trăsătură predominantă care caracterizează o ființă, un lucru, un fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul etc.; caracteristică, trăsătură, însușire. 3. Calitate a unui cuvânt, a unui termen, a stilului etc. de a reda exact ideea sau noțiunea exprimată. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriété, lat. proprietas, -atis.
PRONAZÍST, -Ă, pronaziști, -ste, adj. Favorabil nazismului, simpatizant sau susținător al nazismului. – Pro- + nazist (după fr., engl. pro-nazi).
PRONOMINÁL, -Ă, pronominali, -e, adj. 1. Care ține de pronume, privitor la pronume; care are valoare de pronume. 2. (Despre propoziții sau despre părți de vorbire) Introdus sau însoțit de un pronume (1), construit cu un pronume (1). – Din fr. pronominal.
PRONÓMION s. n. (Înv.) Privilegiu. [Pr.: -mi-on] – Din ngr. pronomion.
PRONOSPÓRT s. n. Sistem de loterie în care jucătorii trebuie să indice rezultatele unor meciuri. – Prono[stic] + sport.
PRONOSTÍC, pronosticuri, s. n. Ipoteză, previziune referitoare la desfășurarea și la sfârșitul unor evenimente, al unor acțiuni, al unor întreceri sportive etc. [Var.: (rar) prognostíc s. n.] – Din fr. pronostic.
PROPRIETĂREÁSĂ, proprietărese, s. f. Soția unui proprietar; deținătoare a unui bun, în special a unui imobil (considerată în raport cu chiriașii ei). [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -easă.
PRONOSTICÁ, pronostichez, vb. I. Tranz. A face un pronostic; a prezice. [Var.: (rar) prognosticá vb. I] – Din fr. pronostiquer.
PRONOSTICÁRE, pronosticări, s. f. Acțiunea de a pronostica. – V. pronostica.
PRONOSTICÁT, -Ă, pronosticați, -te, adj. Pentru care există un pronostic. – V. pronostica.
PRONTOZÍL s. n. Sulfamidă care are o acțiune directă asupra streptococilor. – Din germ. Prontosil.
PROPRIETĂRÉSC, -EÁSCĂ, proprietărești, adj. Care aparține proprietarului, de proprietar. [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -esc.