Toate definitiile
PROFILOMÉTRU, profilometre, s. n. Aparat pentru măsurarea gradului de netezime al suprafeței unui drum, a unui teren, a unei piese prelucrate. – Din fr. profilomètre.
PROFÍR, -Ă, profiri, -e, adj. (Mai ales despre vin) De culoare roșu-deschis, trandafirie; profiriu. – Din ngr. profírus „purpură”.
PROFIRÍU, -ÍE, profirii, adj. (Mai ales despre vin) Profir. ♦ (Substantivat, n.) Vin de culoare roșu-deschis. – Profir + suf. -iu. Cf. profir.
PROSTITUÁTĂ, prostituate, s. f. Femeie care practică prostituția; târfă. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. prostituée.
PROSTÍT, -Ă, prostiți, -te, adj. 1. Care și-a pierdut facultățile intelectuale; îndobitocit. ♦ Ajuns sau adus într-o stare de uluială; uluit, zăpăcit, dezorientat. 2. Care a fost indus în eroare, amăgit. – V. prosti.
PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) necinsti, a (se) pângări (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer.
PROSTITUÁRE, prostituări, s. f. Acțiunea de a (se) prostitua și rezultatul ei. [Pr.: -tu-a-] – V. prostitua.
PROSTITÚȚIE s. f. Faptă (infracțională) comisă de femeia care practică relații sexuale cu diverse persoane pentru a-și procura mijloacele de existență. ◊ Casă de prostituție = bordel. ♦ Viață dusă de o prostituată. ♦ Fig. Înjosire, degradare. – Din fr. prostitution.
PROSTOLÁN, -Ă, prostolani, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -olan.
PROSTOVÁN, -Ă, prostovani, -e, adj. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Prostănac. – Prost + suf. -ovan.
PROSTOVÓL, prostovoale, s. n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă conică, prevăzută la marginea exterioară cu greutăți de plumb care o trag la fundul apei și o strâng, formând în apă un sac în care e prins peștele; năpastă. [Pl. și: prostovoluri] – Cf. scr. prostrica.
PROSTRÁT, -Ă, prostrați, -te, adj. (Rar) 1. (Despre tulpinile plantelor) Care crește culcat la pământ. 2. Fig. Lipsit de energie morală. – Din lat. prostratus, fr. prostré.
PROSTRÁȚIE s. f. Stare (patologică) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice; imposibilitate de a reacționa la excitațiile externe; apatie. – Din lat. prostratio, -onis, fr. prostration.
PROSTULÉȚ, prostuleți, adj. Prostuț. – Prost + suf. -uleț.
PROSTÚȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – Prost + suf. -uț.
PROTACTÍNIU s. n. Element chimic metalic, alb-cenușiu, strălucitor, radioactiv, izotop al uraniului. – Din fr. protactinium, germ. Protaktinium.
PROTAGONÍST, -Ă, protagoniști, -ste, s. m. și f. 1. Persoană care joacă rolul principal într-o piesă de teatru, într-o operă, într-un film; p. gener. erou, personaj principal. 2. Reprezentant de frunte al unei mișcări, al unei teorii etc.; promotor, inițiator; cap, fruntaș. – Din fr. protagoniste.
PROTÁL, protale, s. n. (Bot.) Lamă verde de forma unei frunze, rezultată din germinarea sporilor de criptogame vasculare. – Din fr. prothalle.
PROTAMÍNĂ, protamine, s. f. Proteină (specifică peștilor) care conține în proporție mare aminoacizi. – Din fr. protamine.
PROTANOPÍE, protanopii, s. f. (Med.) Incapacitate a ochiului de a vedea culoarea roșie. V. daltonism. – Din fr. protanopie, engl. protanopia.
PROTARGÓL s. n. Antiseptic sub formă de pulbere fină, galbenă sau galbenă-brună, format din azotat de argint și o soluție alcalină de proteine, folosit în tratamentul mucoaselor, la guturai, la boli de ochi etc. – Din germ. Protargol.
PROTÁZĂ, protaze, s. f. 1. Partea întâi a unei perioade condiționale, care cuprinde grupa propozițiilor secundare și care îndreaptă atenția cititorului asupra consecințelor care se enunță în apodoză. 2. Partea de la început a unei drame antice, care cuprindea expunerea subiectului. – Din fr. protase. Cf. lat. protasis.
PROTEÁZĂ, proteaze, s. f. (Chim.) Enzimă care catalizează descompunerea peptidelor din aminoacizi. [Pr.: -te-a-] – Din fr. protéase.
PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. [Acc. și: protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur.
PROTECTORÁT, protectorate, s. n. Formă de dependență politică a unui stat față de altul în virtutea unei convenții conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat, acesta păstrându-și autonomia internă; conducere exercitată de statul protector. ♦ Teritoriu sau țară caracterizate printr-o astfel de formă de dependență. – Din fr. protectorat.
PROTÉCȚIE, protecții, s. f. 1. Faptul de a proteja, de a ocroti, de a apăra; ansamblu de măsuri care protejează; persoană, instituție etc. care protejează; dispozitiv, sistem tehnic etc. care servește la protejare. ◊ Protecția muncii = ansamblu de măsuri luate pentru ocrotirea vieții și a sănătății celor ce muncesc, pentru asigurarea desfășurării muncii în condițiile cele mai bune. ◊ Loc. adj. De protecție = protector. ♦ Sprijin, ajutor dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj; p. ext. persoană care acordă acest sprijin. 2. (Înv.) Protectorat. – Din lat. protectio, -onis, fr. protection.
PROTECȚIONÍSM s. n. Politică economică a unui stat, care urmărește protejarea temporară, parțială sau totală a industriei și a agriculturii indigene prin aplicarea unui regim vamal cu tarife ridicate la mărfurile de import, prin restricții valutare etc. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionnisme.
PROPTEÁLĂ, proptele, s. f. Faptul de a (se) propti. ♦ (Concr.) Proptea. – Propti + suf. -eală.
PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti.
PROPTÍRE, proptiri, s. f. Acțiunea de a (se) propti și rezultatul ei. – V. propti.