Toate definitiile
IMPACIÉNT, -Ă, impacienți, -te, adj. (Livr.) Nerăbdător; neliniștit, îngrijorat. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. impatient, lat. impatiens, -ntis. Cf. it. impaziente.
IMPACIENTÁ, impacientez, vb. I. Refl. (Livr.) A-și pierde răbdarea, a deveni nerăbdător. ♦ A se îngrijora, a se neliniști. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatienter.
IMPACIENTÁRE, impacientări, s. f. (Rar) Stare a celui impacientat; nerăbdare. ♦ Neliniște, impaciență. [Pr.: -ci-en-] – V. impacienta.
IMPACIENTÁT, -Ă, impacientați, -te, adj. (Livr.) Nerăbdător. ♦ Neliniștit, îngrijorat. [Pr.: -ci-en-] – V. impacienta.
IMPACIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Nerăbdare. ♦ Neliniște, îngrijorare. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatience, lat. impatientia. Cf. it. impazienza.
IMPÁCT, impacturi, s. n. 1. (Livr.) Ciocnire a două sau mai multor corpuri. 2. Influență, înrâurire a unei idei, a unei lucrări etc. asupra unei persoane, asupra evenimentelor etc. 3. Șoc; surpriză. – Din fr. impact, lat. impactus.
IMPACTÓR, impactoare, s. n. (Med.) Aparat folosit pentru impactarea fragmentelor osoase prin prinderea în șuruburi. – Din fr. impacteur.
IMPALPÁBIL, -Ă, impalpabili, -e, adj. Care nu poate fi pipăit; p. ext. de dimensiune, intensitate etc. foarte mică; minuscul, imperceptibil. – Din fr. impalpable.
IMPALPABILITÁTE s. f. (Rar) Calitatea a ceea ce este impalpabil. – Din fr. impalpabilité.
IMPALUDÁRE, impaludări, s. f. Apariția și înmulțirea cazurilor de malarie într-un teritoriu. – După fr., engl. impaludation.
IMPÁR, -Ă, impari, -e, adj. (Despre numere întregi) Care nu este divizibil cu doi; care este fără soț. – Din lat. impar Cf. fr. impair.
IMPARÁBIL, -Ă, imparabili, -e, adj. (Sport; despre lovituri, goluri etc.) Care nu poate fi parat. – Din fr. imparable.
IMPARDONÁBIL, -Ă, impardonabili, -e, adj. (Franțuzism) De neiertat. – Din fr. impardonnable.
IMPARICOPITÁT, -Ă, imparicopitați, -te, adj. (Despre animale) Care are un număr impar de degete; imparidigitat. ♦ (Substantivat, n. pl.) Ordin de mamifere erbivore care prezintă această caracteristică; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din copitat (după imparidigitat etc.).
IMPARIDIGITÁT, -Ă imparidigitați, -te, adj. (Rar) (Despre animale) Care are un număr impar de degete; imparicopitat. – Din fr. imparidigité.
IMPARIPENÁT, -Ă, imparipenați, -te, adj. (Despre frunzele compuse) Care prezintă perechi de frunzulițe de o parte și de alta a unui ax comun, iar în vârf o frunzuliță nepereche. – Din fr. imparipenné.
IMPARISILÁBIC, -Ă, imparisilabici, -ce, adj. (Despre substantive și adjective) A cărui temă nu are același număr de silabe în cursul declinării. – Din fr. imparisyllabique.
IMPARITÁTE s. f. Însușirea, calitatea de a fi impar; inegalitate, nepotrivire. – Din fr. imparité.
IMPARTAJÁBIL, -Ă, impartajabili, -e, adj. (Rar) Care nu poate fi împărțit, partajat. – Din fr. impartageable.
IMPARȚIÁL, -Ă, imparțiali, -e, adj. Capabil să facă o apreciere justă, obiectivă; nepărtinitor, obiectiv, drept. [Pr.: -ți-al] – Din fr. impartial.
IMPARȚIALITÁTE s. f. Calitatea de a fi imparțial; nepărtinire, obiectivitate. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. impartialité.
IMPÁS, impasuri, s. n. Situație dificilă în care se află cineva și din care nu știe cum să iasă. – Din fr. impasse.
IMPASÍBIL, -Ă, impasibili, -e, adj. (Livr.) Nepăsător, indiferent. – Din fr. impassible, lat. impassibilis.
IMPASIBILITÁTE s. f. (Livr.) Nepăsare, indiferență. – Din fr. impassibilité, lat. impassibilitas, -atis.
IMPECÁBIL, -Ă, impecabili, -e, adj. Care este fără cusur, ireproșabil, perfect, desăvârșit. – Din fr. impeccable, lat. impeccabilis.
IMPECABILITÁTE s. f. (Livr.) Calitatea sau starea a ceea ce este impecabil; perfecțiune, desăvârșire. – Din fr. impeccabilité
IMPEDÁNȚĂ s. f. Mărime electrică egală cu câtul dintre valoarea efectivă a tensiunii electrice aplicate unui anumit circuit și valoarea efectivă a intensității curentului electric absorbit de circuit. ♦ (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre presiunea sonoră a unui sistem acustic și fluxul acustic corespunzător. – Din fr. impédance, germ. Impedanz.
IMPEDIMÉNT, impedimente, s. n. Piedică, obstacol în calea realizării unei intenții. – Din lat. impedimentum. Cf. it. impedimento.
IMPENETRÁBIL, -Ă, impenetrabili, -e, adj. 1. Care nu lasă să treacă ceva prin el. ♦ Prin care nu se poate pătrunde cu privirea; de nepătruns. ♦ Fig. De neînțeles, de nepătruns; ascuns. Sentimente impenetrabile. ♦ Fig. Care își ascunde gândurile sau sentimentele; care nu trădează stările sufletești. Persoană, fizionomie impenetrabilă. 2. (Fiz.) Care ocupă un asemenea spațiu încât exclude de acolo prezența oricărui alt corp. – Din fr. impénétrable, lat. impenetrabilis.
IMPENETRABILITÁTE s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este impenetrabil. – Din fr. impénétrabilité.