Toate definitiile
IMPOTÉNT, -Ă, impotenți, -te, adj. Lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Spec. (Despre bărbați) Inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotent, lat. impotens, -ntis.
IMPOTÉNȚĂ s. f. Lipsă de vigoare; neputință. ♦ Spec. Stare (patologică) a unui bărbat inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotence, lat. impotentia.
IMPOZÁBIL, -Ă, impozabili, -e, adj. Care poate fi sau care este supus la plata unui impozit. – Din fr. imposable.
IMPOZÁNT, -Ă, impozanți, -te, adj. Care impune respect sau admirație prin înfățișare, ținută, comportare; impunător, mândru. – Din fr. imposant.
IMPÓZIT, impozite, s. n. Plată obligatorie stabilită prin lege, pe care cetățenii, instituțiile etc. o varsă din venitul lor în bugetul statului; dare. ♦ (În trecut) Bir. – Din lat. impositum (cu sensul fr. impôt).
IMPOZITÁ, impozitez, vb. I. Tranz. A impune (3). ♦ A prevedea perceperea unui impozit. – Din impozit.
IMPOZITÁRE, impozitări, s. f. Acțiunea de a impozita. – V. impozita.
IMPRACTICÁBIL, -Ă, impracticabili, -e, adj. 1. (Despre drumuri) Pe care nu se poate circula; stricat, desfundat. 2. Care nu poate fi pus în practică, care nu se poate aplica. – Din fr. impraticable (după practică).
IMPRACTICABILITÁTE s. f. (Rar) Caracterul a ceea ce este impracticabil. – Din fr. impraticabilité.
IMPRECÁȚIE, imprecații, s. f. (Livr.) Blestem; ocară. ♦ Figură de stil care conține un blestem. – Din fr. imprécation, lat. imprecatio.
IMPRECÍS, -Ă, impreciși, -se, adj. Care este lipsit de precizie; vag, nesigur, neprecis. – Din fr. imprécis.
IMPRECIZÍE, imprecizii, s. f. Lipsă de precizie. – Din fr. imprécision.
IMPREGNÁ, impregnez, vb. I. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A (se) îmbiba cu o substanță (lichidă) pentru a căpăta impermeabilitate, rezistență etc. – Din fr. imprégner, lat. impraegnare.
IMPREGNÁBIL, -Ă, impregnabili, -e, adj. Care poate fi impregnat. – Din fr. imprégnable.
IMPREGNABILITÁTE s. f. Calitatea de a fi impregnabil. – Din fr. imprégnabilité.
IMPREGNÁNT, -Ă, impregnanți, -te, adj., s. n. (Produs chimic) care impregnează. – Din impregna.
IMPREGNÁRE, impregnări, s. f. Acțiunea de a (se) impregna și rezultatul ei; îmbibare. – V. impregna.
IMPREGNÁT, -Ă, impregnați, -te, adj. Îmbibat cu o substanță (lichidă) spre a căpăta anumite însușiri. – V. impregna.
IMPREGNÁȚIE, impregnații, s. f. (Geol.) Distribuție neregulată a unor substanțe minerale în masa rocilor. – Din fr. imprégnation.
IMPREGNÓL s. n. Substanță de culoare albă, obținută din parafină, care se întrebuințează la impregnarea materialelor textile. – Impregna + suf. -ol.
IMPRESÁR, impresari, s. m. Persoană care mijlocește sau organizează reprezentații teatrale, concerte etc. – Din fr. imprésario, it. impresario. Cf. germ. Impresario.
IMPRESARIÁL, -Ă, impresariali, -e, adj. (Rar) De impresar sau de impresariat. [Pr.: -ri-al] – Din engl. impressarial.
IMPRESARIÁT, impresariate, s. n. Instituție care mijlocește sau organizează reprezentații teatrale, concerte etc. [Pr.: -ri-at] – Din impresar.
IMPRESCRIPTÍBIL, -Ă, imprescriptibili, -e, adj. Care nu se prescrie, care rămâne valabil totdeauna. – Din fr. imprescriptible.
IMPRESCRIPTIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi imprescriptibil. – Din fr. imprescriptibilité.
IMPRÉSIE, impresii, s. f. Efect lăsat în conștiința omului de lucruri sau de întâmplări din jurul lui cu care vine în contact; (la pl.) gânduri, imagini întipărite în amintire. ◊ Expr. A da (sau a face, a lăsa) impresia că... = a) a determina pe cineva să-și formeze o părere despre cineva sau ceva; b) a părea că... A face (sau a produce) impresie (asupra cuiva) = a atrage atenția (cuiva) asupra sa sau asupra actelor sale, a face efect, a impresiona. (A fi) sub impresia... = (a fi) stăpânit de imaginile sau de amintirile unei întâmplări trăite. ♦ Senzație; părere. ◊ Expr. A avea impresia că... = a bănui, a crede, a presupune că... ♦ (La pl.) Puncte de vedere, aprecieri (fugitive) asupra unui fapt, asupra unei întâmplări etc. ♦ (În forma impresiune) Urmă, amprentă a desenului papilar al degetelor, palmelor și tălpilor picioarelor. [Var.: (înv.) impresiúne s. f.] – Din fr. impression, lat. impressio, -onis.
IMPRESIONÁ, impresionez, vb. I. Tranz. 1. A produce o impresie puternică asupra cuiva; a emoționa, a mișca. 2. (Despre lumină) A acționa asupra substanței sensibile de pe o placă, de pe un film sau de pe o hârtie fotografică, dând naștere unui proces chimic datorită căruia se înregistrează o imagine. [Pr.: -si-o-] – Din fr. impressionner.
IMPRESIONÁBIL, -Ă, impresionabili, -e, adj. Care poate fi ușor impresionat; (despre oameni) sensibil, emotiv. [Pr.: -si-o-] – Din fr. impressionnable.
IMPRESIONABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi impresionabil; sensibilitate, emotivitate. [Pr.: -si-o-] – Din fr. impressionnabilité.
IMPRESIONÁNT, -Ă, impresionanți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care produce o impresie puternică; emoționant, tulburător; uluitor. ♦ Impunător, impozant. [Pr.: -si-o-] – Din fr. impressionnant.