Toate definitiile
IMBÉRB, imberbi, adj.m. (Livr.; adesea substantivat) Căruia nu i-a apărut încă barba; p. ext. (peior.) tânăr. – Din fr. imberbe, lat. imberbis.
IMBIBÍȚIE, imbibiții, s. f. 1. (Livr.) Îmbibare cu un lichid. 2. (Biol.) Proces fizico-chimic de pătrundere a apei în celulele vegetale, în țesuturi etc. – Din fr. imbibition.
IMBLOCÁȚIE, imblocații, s. f. Mod de îngropare a celor excomunicați, prin acoperirea lor cu pământ și cu pietre, în mijlocul unui câmp. – Din fr. imblocation.
IMBÓLD, imbolduri, s. n. Ceea ce stimulează la o acțiune; îndemn, stimulent, impuls, bold. – Din îmboldi (derivat regresiv; modificat după impuls).
IMBRICÁ, imbrichez, vb. I. Tranz. A suprapune parțial, asemenea solzilor de pește, țiglele sau șindrilele de pe un acoperiș. – Din fr. imbriquer.
IMBRICÁT, -Ă, imbricați, -te, adj. Suprapus parțial ca șindrilele, țiglele sau solzii de pește. – Din fr. imbriqué, lat. imbricatus.
IMBRICÁȚIE, imbricații, s. f. Ornament sculptat în relief, pictat sau traforat, care imită solzii de pește sau țiglele de pe un acoperiș. – Din fr. imbrication.
IMBRIFÚG, -Ă, imbrifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care nu poate fi pătruns de ploaie. – Din fr. imbrifuge.
IMBROGLIO s. (probabil n.) 1. Piesă de teatru sau episod dramatic cu acțiune sau intrigă complicată, voit confuză și cu deznodământ surprinzător și clarificator. 2. (Rar) Încurcătură. [Pr.: -bró-li-o] – Cuv. it.
IMBROHÓR, imbrohori, s. m. Persoană trimisă de sultan în țările noastre cu înalte misiuni politice. – Din tc. imbrohor.
IMEDIÁT adv., IMEDIÁT, -Ă, imediați, -te, adj. 1. Adv. Fără întârziere, numaidecât, îndată, acum, acuși, acușica. 2. Adj. Care urmează să se producă fără întârziere; care este de primă necesitate sau urgență; care se află la o distanță foarte mică de cineva sau de ceva. [Pr.: -di-at] – Din fr. immédiat, lat. immediatus.
IMEDIATÉȚE s. f. (Rar) Caracter imediat al unei acțiuni, al unui fapt. ♦ Urgență. [Pr.: -di-a-] – Imediat + suf. -ețe (după fr. immédiateté).
IMEMORÁBIL, -Ă, imemorabili, -e, adj. Care este foarte îndepărtat în timp. – Din fr. immémorable, lat. immemorabilis.
IMEMORIÁL, -Ă, imemoriali, -e, adj. Care este dintr-o epocă foarte îndepărtată; străvechi. [Pr.: -ri-al] – Din fr. immémorial.
IMÉNS, -Ă, imenși, -se, adj. Care este extraordinar de mare, de numeros, de intens, de important; colosal, enorm. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, exprimă ideea de superlativ) Foarte, extraordinar. – Din fr. immense, lat. immensus.
IMENSITÁTE, imensități, s. f. Însușirea a ceea ce este imens; ceea ce copleșește prin proporțiile sale uriașe, prin numărul, intensitatea, importanța extraordinară. ♦ Întindere uriașă, spațiu imens. – Din fr. immensité, lat. immensitas, -atis.
IMÉRGE, imérg, vb. III. Tranz. (Tehn.) A scufunda parțial sau total un corp într-un mediu fluid; a imersa. – Din fr. immerger, engl. immerge.
IMERGÉNT, -Ă, imergenți, -te, adj. (Despre raze luminoase) Care străbate un mediu oarecare. – Din fr. immergent.
IMÉRGERE, imergeri, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a imerge. – V. imerge.
IMERGÍBIL, -Ă, imergibili, -e, adj. (Tehn.) Care poate fi imers. – Imerge + suf. -bil.
IMÉRS, -Ă, imerși, -se, adj. (Tehn.) Care este scufundat în lichid. – V. imerge.
IMERSÁ, imersez, vb. I. Tranz. (Rar) (Tehn.) A scufunda parțial sau total un corp într-un mediu fluid; a imerge. – Din imers.
IMERSÁRE, imersări, s. f. (Rar) Scufundare. – V. imersa.
IMERSÁT, -Ă, imersați, -te, adj. Care este scufundat în lichid. – V. imersa.
IMERSIÚNE s. f. 1. Afundare parțială sau totală a unui corp într-un lichid; stare a unui corp afundat într-un lichid. 2. Pătrundere a unui corp ceresc în conul de umbră al altui corp ceresc. [Pr.: -si-u-. – Var.: imérsie s. f.] – Din fr. immersion, lat. immersio, -onis.
IMIGRÁ, imigrez, vb. I. Intranz. A veni într-o țară străină pentru a se stabili aici. – Din fr. immigrer, lat. immigrare.
IMIGRÁNT, -Ă, imigranți, -te, s. m. și f. Persoană care imigrează. – Din fr. immigrant, lat. immigrans, -ntis.
IMIGRÁRE, imigrări, s. f. Acțiunea de a imigra și rezultatul ei; imigrație. – V. imigra.
IMIGRÁȚIE, imigrații, s. f. Imigrare; p. ext. situația, starea celui imigrat. ♦ Totalitatea imigrărilor dintr-o perioadă dată. – Din fr. immigration.
IMINÉI s. m. pl. Pantofi cu vârful ascuțit, purtați în trecut de țărani; pantofi de modă turcească, cu căputa înconjurând călcâiul, făcuți din marochin și purtați odinioară de boieri. – Din tc. yemeni.