Toate definitiile
IREDENTÍSM s. n. Mișcare politică de eliberare națională a unor teritorii aflate sub ocupație străină, devenită, după primul război mondial, mișcare anexionistă și naționalistă. [Var.: iridentísm s. n.] – Din it. irredentismo, fr. irrédentisme.
IREDENTÍST, -Ă, iredentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iredentismului. 2. Adj. Care aparține iredentismului, privitor la iredentism, care propagă, susține iredentismul; iredent. [Var.: iridentíst, -ă s. m. și f., adj.] – Din it. irredentista, fr. irrédentiste.
IREDUCTÍBIL, -Ă, ireductibili, -e, adj. Care nu mai poate fi redus, care nu mai poate fi simplificat. – Din fr. irréductible.
IREDUCTIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi ireductibil. – Din fr. irréductibilité.
IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. – Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis.
IREFUTABILITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea a ceea ce este irefutabil. – Din fr. irréfutabilité.
IREGULARITÁTE, iregularități, s. f. 1. Lipsă de regularitate; neregularitate. 2. Faptă, atitudine care constituie o abatere de la lege, de la regulă. – Din fr. irrégularité, lat. irregularitas, -atis.
IREMEDIÁBIL, -Ă, iremediabili, -e, adj. Care nu se poate remedia, îndrepta; neremediabil; care este fără leac. ♦ (Adverbial) Cu desăvârșire, categoric, definitiv. [Pr.: -di-a-] – Din fr. irrémédiable, lat. irremediabilis.
IREMISÍBIL, -Ă, iremisibili, -e, adj. (Franțuzism) De neiertat. – Din fr. irrémissible.
IREMISIBILITÁTE s. f. (Franțuzism) Însușirea a ceea ce este iremisibil. – Din fr. irrémissibilité.
IRENÍSM s. n. Numele unei orientări teologice care susține unificarea diferitelor confesiuni creștine pe baza a ceea ce au ele comun. – Din fr. irénisme.
IRENÍST, -Ă, ireniști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al irenismului. – Din fr. iréniste.
IRENOLOGÍE s. f. Domeniu al politologiei care se ocupă cu studierea măsurilor pentru menținerea păcii sau pentru restabilirea ei. – Din fr. irénologie.
IREPARÁBIL, -Ă, ireparabili, -e, adj. Care nu se mai poate repara, îndrepta sau corecta; nereparabil. – Din fr. irréparable, lat. irreparabilis.
IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit. – Din fr. irréprochable.
IREPROȘABILITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este ireproșabil. – Din fr. irréprochabilité.
IRESPIRÁBIL, -Ă, irespirabili, -e, adj. (Despre aer, atmosferă) Care nu se poate respira; care te sufocă, care te îneacă; nerespirabil. – Din fr. irrespirable, lat. irrespirabilis.
IRESPONSÁBIL, -Ă, iresponsabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care este în situația de a nu putea răspunde de actele sale (reprobabile); p. ext. care este lipsit de simțul răspunderii; neresponsabil. – Din fr. irresponsable.
IRESPONSABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi iresponsabil; stare a celui iresponsabil; neresponsabilitate. – Din fr. irresponsabilité.
IREVERÉNȚĂ, ireverențe, s. f. Lipsă de respect, necuviință; nereverență. – Din fr. irrévérence.
IREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, ireverențioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care dovedește lipsă de respect; nerespectuos, necuviincios, nereverențios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. irrévérencieux.
IREVERSÍBIL, -Ă, ireversibili, -e, adj. (Despre fenomene, transformări etc.) Care se poate produce numai într-un singur sens; care nu poate reveni la starea inițială; nereversibil. ♦ (Fiz.) Ale cărui urme nu mai pot fi înlăturate după revenirea la starea inițială. – Din fr. irréversible.
IREVERSIBILITÁTE s. f. Proprietate a unei transformări, a unui proces etc. de a nu se putea produce în natură decât într-un singur sens; nereversibilitate. – Din fr. irréversibilité.
IREVOCÁBIL, -Ă, irevocabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu se poate revoca sau schimba, asupra căruia nu se poate reveni; hotărât, definitiv, nerevocabil. – Din fr. irrévocable, lat. irrevocabilis.
IREVOCABILITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este irevocabil. – Din fr. irrévocabilité.
IREZISTÍBIL, -Ă, irezistibili, -e, adj. Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil. – Din fr. irrésistible.
IREZISTIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi irezistibil. – Din fr. irrésistibilité.
IREZOLVÁBIL, -Ă, irezolvabili, -e, adj. Care nu poate fi rezolvat; de nerezolvat. – De la rezolvabil (după fr. irrésuloble).
IRIDACÉE, iridacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee monocotiledonate, cu flori de obicei decorative; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. iridacées.
IRIDECTOMÍE, iridectomii, s. f. (Med.) Secționare a unei porțiuni din iris. – Din fr. iridectomie.