Toate definitiile
NECROBÍE, necrobii, s. f. Insectă coleopteră care trăiește pe cadavre (Necrobia). – Din fr. nécrobie.
NECROBIÓTIC, -Ă, necrobiotici, -ce, adj. (Med.) Care se referă la necrobioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. nécrobiotique.
NECROBIÓZĂ, necrobioze, s. f. (Med.) Necroză care apare ca urmare a unor leziuni distrofice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. nécrobiose.
NECROFÁG, -Ă, necrofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu cadavre. – Din fr. nécrophage.
NECROFAGÍE s. f. Caracteristică a unor animale de a se hrăni cu cadavre. – Necrofag + suf. -ie.
NECROFÍL, -Ă, necrofili, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de necrofilie. – Din fr. nécrophile.
NECROFILÍE, necrofilii, s. f. (Med.) Perversiune constând în practicarea relațiilor sexuale cu cadavre. – Din fr. nécrophilie.
NECROFÓB, -Ă, necrofobi, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de necrofobie. – Din fr. nécrophobe.
NECROFOBÍE, necrofobii, s. f. (Med.) 1. Teamă patologică de cadavre, de morți. 2. Teamă patologică de moarte. – Din fr. nécrophobie.
NECROLÓG, necrologuri, s. n. Discurs, articol sau anunț cu caracter funebru în care de obicei sunt relevate calitățile morale și valoarea socială a unei persoane decedate de curând. ♦ Imprimat prin care se anunță decesul cuiva. – Din fr. nécrologe.
NECROLÓGIC, -Ă, necrologici, -ce, adj. Care se referă la necrologie. – Din fr. nécrologique.
NECROLOGÍE, necrologii, s. f. Listă care cuprinde numele oamenilor de seamă morți într-o anumită perioadă de timp. – Din fr. nécrologie.
NECROMÁN, -Ă s. m. și f. v. necromant.
NECROMANÍE, necromanii, s. f. Preocupare morbidă pentru moarte, pentru morți. – Din lat. necromania.
NECROMÁNT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necromán, -ă, s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).
NECROMÁNTIC, -Ă, necromantici, -ce, adj. (Rar) Privitor la necromanție, din domeniul necromanției. – Din fr. nécromantique.
NECROMANȚÍE s. f. Practică ocultă care constă în invocarea sufletelor morților pentru aflarea viitorului. – Din lat. necromantia, it. necromanzia, fr. nécromancie.
NECRÓPOLĂ, necropole, s. f. Cimitir (subteran) din antichitate; p. gener. cimitir. ♦ Criptă. – Din fr. nécropole.
NECRÓPSIC, -Ă, necropsici, -ce, adj. (Med.) De necropsie. – Din fr. nécropsique.
NECROFÓR, necrofori, s. m. Gen de insecte din ordinul coleopterelor, care se hrănesc cu cadavre; gropar (Necrophorus). – Din fr. nécrophore.
NECROSPERMÍE, necrospermii, s. f. (Med.) Prezență în spermă a spermatozoizilor morți, cauză a sterilității masculine. – Din fr. nécrospermie.
NECRÓTIC, -Ă, necrotici, -ce, adj. (Med.) Necrozat. – Din fr. nécrotique, engl. necrotic.
NECROTOMÍE, necrotomii, s. f. Disecție făcută pe cadavre. – Din fr. nécrotomie.
NECROZÁ, pers. 3 necrozează, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi, a fi atins de necroză. – Din fr. nécroser.
NECROZÁRE, necrozări, s. f. Acțiunea de a se necroza și rezultatul ei. – V. necroza.
NECROZÁT, -Ă, necrozați, -te, adj. (Despre țesuturi sau organe) Atins de necroză. – V. necroza.
NECRÓZĂ, necroze, s. f. Distrugere a unor țesuturi sau organe vii ale plantelor sau ale animalelor, provocată de întreruperea circulației sangvine, de infecții, arsuri etc. – Din fr. nécrose.
NECRUȚAT adv. (Înv.) Fără milă, în mod necruțător. – Ne- + cruțat.
NECTÁR s. n. 1. Suc (dulce) secretat de glandele nectarifere ale plantelor și care, colectat de albine, este transformat în miere. 2. (În mitologia greacă) Băutură a zeilor despre care se credea că dă nemurire celor care o gustă. ♦ P. ext. Băutură minunată, delicioasă. 3. Băutură preparată pe baza sucului natural extras din fructe. Nectar de caise. – Din ngr. nektar, lat., fr. nectar, germ. Nektar.
NECTARIFÉR, -Ă, nectariferi, -e, adj. (Despre plante sau părți ale lor) Care secretă nectar (1). – Din fr. nectarifère.