Toate definitiile

OȚĂRÂRE, oțărâri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) oțărî; oțăreală (1). [Var.: oțeríre s. f.] – V. oțărî.

OŢĂRÂRE s. v. furie, groază, indignare, încrâncenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, înspăimântare, înverşunare, mânie, oroare, revoltare, revoltă, scan-dalizare, spaimă, teroare.

oțărî́re f. Acțiunea de a te oțărî, înfiorare din cauza dezgustuluĭ saŭ groazeĭ. Îndîrjire.

oțărấre (pop.) s. f., g.-d. art. oțărấrii; pl. oțărấri