Toate definitiile
PARASCOVÉNIE, parascovenii, s. f. (Fam.) Năzbâtie, drăcie, poznă; fleac, nimic. – Et. nec.
PARASEXUALITÁTE s. f. (Biol.) Totalitate a proceselor de altă natură decât cea sexuală, care antrenează fecundarea fără să aibă loc meioza. [Pr.: -xu-a-] – Din fr. parasexualité.
PARASIMPÁTIC adj. (În sintagma) Sistem (nervos) parasimpatic (și substantivat, n.) = una dintre cele două părți periferice ale sistemului nervos vegetativ, care încetinește bătăile inimii și accelerează mișcările tubului digestiv. – Din fr. parasympathique.
PARASINTÉTIC, -Ă, parasintetici, -ce, adj., s. n. (Cuvânt, derivat etc.) care este format atât cu un prefix, cât și cu un sufix. – Din fr. pamsynthétique.
PARASÓL, parasoluri, s. n. 1. (Înv. și reg.) Umbrelă (de soare). 2. Aripă de avion monoplan (așezată deasupra fuzelajului). – Din germ. Parasol, fr. parasol.
PARASOLÁR, parasolare, s. n. 1. Dispozitiv (în formă de pâlnie) montat la obiectivul aparatului de fotografiat sau de filmat pentru a împiedica pătrunderea luminii suplimentare în aparat. 2. Apărătoare formată dintr-o placă transparentă (colorată) sau opacă, montată în interiorul unui autovehicul, deasupra parbrizului, pentru a proteja pe șofer de lumina directă a soarelui. – Para2- + solar.
PARASTÁS, parastase, s. n. Slujbă religioasă făcută pentru pomenirea celor morți; p. ext. praznic care se face după o astfel de slujbă; pomană. ♦ (Pop.; concr.) Colac oferit preotului sau persoanelor care au luat parte la această slujbă. [Var.: (reg.) părăstás s. n.] – Din sl. parastasŭ, ngr. parástasis.
PARASTISÍ, parastisesc, vb. IV. Tranz. (Grecism înv.) A juca, a interpreta un rol într-o piesă de teatru; a reprezenta o piesă de teatru. [Var.: parastuí vb. IV] – Din ngr. parastíso (viitor. lui parasténo).
PARASTUÍ vb. IV. v. parastisi.
PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter.
PARAȘUTÁRE, parașutări, s. f. Acțiunea de a parașuta. – V. parașuta.
PARAȘUTÁT, -Ă, parașutați, -te, adj. Care a fost lansat cu parașuta. – V. parașuta.
PARAȘÚTĂ, parașute, s. f. Dispozitiv în formă de umbrelă sau de dreptunghi, cu suprafață mare, folosit pentru reducerea vitezei de cădere a unui corp lansat de la înălțime, de obicei dintr-un avion în zbor. ◊ Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material pe bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic terenul de aterizaj, obiectivul de recunoaștere etc. – Din fr. parachute.
PARAȘUTÍSM s. n. Ramură sportivă care cuprinde probe de lansare din avion cu parașuta; tehnica executării unor astfel de lansări. – Din fr. parachutisme.
PARAȘUTÍST, -Ă, parașutiști, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană specializată în lansarea cu parașuta. 2. Adj. (Rar) Care este caracteristic parașutismului sau parașutistului sau care aparține acestora. – Din fr. parachutisme.
PARATÁCTIC, -Ă, paratactici, -ce, adj. Care este exprimat prin parataxă; care alcătuiește o parataxă sau un element al ei; juxtapus. – Din fr. paratactique.
PARATÁXĂ, parataxe, s. f. (Gram.) Juxtapunere. – Din fr. parataxe.
PARATÍFIC, -Ă, paratifici, -ce, adj. Care ține de paratifos, privitor la paratifos; care provoacă paratifosul. – Din fr. paratyphique.
PARATIFOÍDĂ, paratifoide, adj. (În sintagma) Febră paratifoidă = paratifos. – Din fr. paratyphoïde.
PARATÍFOS s. n. Boală infecțioasă acută cu simptome intestinale, înrudită cu febra tifoidă, produsă de bacili; febră paratifoidă. – Para1- + tifos (după fr. paratyphus).
PARATIFÓZĂ, paratifoze, s. f. (Med. vet.) Salmoneloză. – Din fr. paratyphose.
PARATIRISÍ, paratirisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga de seamă, a fi atent, a observa. – Din ngr. paratiríso (viit. lui paratiró).
PARATIROÍDĂ, paratiroide, adj. (În sintagma) Glandă paratiroidă (și substantivat, f.) = fiecare dintre cele patru glande cu secreție internă, situate înapoia glandei tiroide, care au un rol în metabolism. – Din fr. parathyroïde.
PARATONÉR, paratonere, s. n. (Rar) Paratrăsnet. – Din fr. paratonnerre.
PARATONÍE, paratonii, s. f. 1. (Med.) Tulburare a tonusului muscular. 2. (Bot.) Întârziere a unor mișcări la plante sub influența unor stimuli externi. – Din fr. paratonie.
PARATRẮSNET, paratrăsnete, s. n. Instalație de protecție a construcțiilor și a instalațiilor împotriva efectelor produse de loviturile directe de trăsnet; paratoner, parafulger. – Para1- + trăsnet (după fr. paratonnerre).
PARATROFÍE, paratrofii, s. f. (Biol.) Formă de parazitism în care energia necesară pentru dezvoltarea unui microorganism este furnizată de gazdă. – Din engl. paratrophy.
PARATUBERCULÓZĂ, paratuberculoze, s. f. 1. (Med.) Ansamblul tulburărilor observate la unii tuberculoși. 2. (Med. vet.) Boală infecțioasă la rumegătoare. – Din fr. paratuberculose.
PARAVALÁNȘĂ, paravalanșe, s. f. Zid de piatră sau de beton pentru apărarea unei căi de comunicație contra avalanșelor de zăpadă. – Din fr. paravalanche.
PARAVALISÍ, paravalisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A confrunta, a compara texte, registre, acte etc. pentru a stabili conformitatea dintre ele. – Din ngr. paravalíso (viit. lui paravállo).