Toate definitiile

PAREMIÁR s. n. v. parimiar.

PAREMÍE s. f. v. parimie.

PAREMIOLÓG, -Ă, paremiologi, -ge, s. m. și f. Specialist în paremiologie. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. parémiologue.

PAREMIOLÓGIC, -Ă, paremiologici, -ce, adj. Care ține de proverbe sau de studiul lor, privitor la proverbe sau la studiul lor. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. parémiologique.

PAREMIOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și culegerea proverbelor; (colectiv) totalitatea proverbelor dintr-o limbă. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. parémiologie.

PARENCHÍM, parenchime, s. n. 1. Țesut animal cu aspect spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. Țesut vegetal fundamental, bogat în spații intercelulare, care formează cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor. – Din it. parenchima, fr. parenchyme.

PARENCHIMÁTIC, -Ă, parenchimatici, -ce, adj. (Rar) Parenchimatos. – Parenchim + suf. -atic.

PARENCHIMATÓS, -OÁSĂ, parenchimatoși, -oase, adj. Care se referă la parenchim, care aparține parenchimului, specific parenchimului, format din parenchim; parenchimatic. – Din fr. parenchymateux.

PARENÉTIC, -Ă, parenetici, -ce, adj. (Livr.) Moralizator. – Din fr. parénétique.

PARENTÁL, -Ă, parentali, -e, adj. (Rar) Care se referă la părinți; ereditar. – Din fr. parental.

PARENTÁLII s. f. pl. Sărbătoare anuală la romani, pentru pomenirea morților. – Din lat. parentalia, fr. parentalies.

PARENTERÁL, -Ă, parenterali, -e, adj. (Despre modul de administrare a medicamentelor) Care se face pe altă cale decât pe cea digestivă. – Din fr. parentéral.

PARESTEZÍE, parestezii, s. f. Senzație de furnicătură, amorțeală, înțepătură etc. care apare în unele boli ale sistemului nervos. – Din fr. paresthésie.

PARÉZĂ, pareze, s. f. Lipsă de activitate a unui organ; p. ext. paralizie ușoară, incompletă, care permite mișcări de amplitudine redusă și cu forță diminuată. – Din germ. Parese.

PAREZÍE, parezii, s. f. (Med.) Paralizie ușoară, parțială. – Din fr. parésie.

PARFÉ, parfeuri, s. n. Înghețată (de ciocolată) preparată cu frișcă bătută. [Var.: parféu s. n.] – Din fr. parfait.

PARFÉU s. n. v. parfe.

PARFÚM, parfumuri, s. n. 1. (Adesea fig.) Miros plăcut; mireasmă. ♦ Miros îmbietor, apetisant, răspândit de unele alimente. 2. Produs (lichid) cu miros plăcut, obținut prin amestecarea unor substanțe aromatice (vegetale) sau pe cale sintetică; p. ext. produsul împreună cu ambalajul lui; (la pl.) feluri, sorturi din astfel de produse. 3. Fig. Notă caracteristică, atmosferă specifică. [Var.: (înv.) profúm s. n.] – Din fr. parfum.

PARFUMÁ, parfumez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) stropi cu parfum (2); a(-și) da cu parfum. 2. Tranz. A umple cu o mireasmă plăcută; a înmiresma. [Var.: (înv.) profumá vb. I] – Din fr. parfumer.

PARFUMÁRE, parfumări, s. f. Acțiunea de a (se) parfuma. – V. parfuma.

PARFUMÁT, -Ă, parfumați, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Care răspândește parfum (1), care miroase frumos; înmiresmat. ♦ (Despre unele alimente) Aromat² (și cu gust plăcut). 2. Impregnat cu parfum (2). [Var.: (înv.) profumát, -ă adj.] – V. parfuma.

PARFUMĂRÍE s. f. v. parfumerie.

PARFUMERÍE, parfumerii, s. f. 1. Magazin în care se vând parfumuri (2), articole de toaletă, cosmetice etc. 2. Meșteșugul de a prepara parfumuri (2); industria parfumurilor. 3. (La pl.) Nume generic sub care sunt incluse parfumuri (2), articole de toaletă, cosmetice etc. [Var.: (înv.) parfumăríe s. f.] – Din fr. parfumerie.

PARFUMIÉR, parfumieri, s. m. Persoană care vinde parfumuri (2) sau produse de parfumerie ori care lucrează la producerea parfumurilor. [Pr.: -mi-er] – Din parfum.

PARHÉLIC, -Ă, parhelici, -ce, adj. Care ține de parhelie, referitor la parhelie. Cerc parhelic. – Din fr. parhélique.

PARHELÍE, parhelii, s. f. Fenomen optic care constă în apariția unor pete luminoase rotunde, adesea colorate, în jurul Soarelui. [Acc. și: parhélie] – Din lat. parelion, fr. parhélie.

PARIÁ², pariez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A face (sau a pune) pariu, rămășag (de obicei pe o sumă de bani). 2. A participa la anumite jocuri de noroc, în special la curse de cai, angajând sume de bani. [Pr.: -ri-a] – Din fr. parier.

PARICÍD, -Ă, (1) pariciduri, s. n. (2), paricizi, -de, s. m. și f. 1. S. n. Crimă care constă în uciderea părinților; patricid (1). 2. S. m. și f. Persoană care și-a ucis tatăl sau mama; patricid (2). – Din fr. parricide, lat. parricida.

PARICOPITÁT, paricopitate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere erbivore mari, cu piciorul adaptat pentru fugă și terminat cu două degete dezvoltate, acoperite cu câte o copită, și cu două degete mici, reduse; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Animal paricopitat. – Din copitat (după paripenat, parisilabic etc.).

PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete. Pleură parietală ◊ Os parietal (și substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ține de perete, care se execută pe pereți; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului; (și la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal.