Toate definitiile
PARAMÉR, paramere, s. n. (Biol.) Fiecare dintre cele două părți simetrice ale unui organism sau organ cu simetrie bilaterală. – Din engl. paramere.
PARAMÉTRIC, -Ă, parametrici, -ce, adj. Care ține de parametru, referitor la parametru, de parametru. – Din fr. paramétrique.
PARAMETRÓN, parametroane, s. n. Circuit folosit la înregistrarea informațiilor sau la efectuarea operațiilor logice în telecomunicații sau în cibernetică. – Din fr. paramétron.
PARAMÉTRU, parametri, s. m. 1. (Mat.) Variabilă independentă a unei funcții, care se definește pe mulțimea numerelor reale sau complexe. 2. Mărime proprie a unui obiect, unui mecanism, unui sistem, unui fenomen etc., care servește la caracterizarea unor proprietăți ale acestora. – Din fr. paramètre.
PARAMILITÁR, -Ă, paramilitari, -e, adj. (Despre formații, detașamente, grupări, organizații etc.) Care este organizat și dotat după modelul unei armate; (despre acțiuni) care are un pronunțat caracter militar (agresiv). – Din fr. paramilitaire.
PARAMIMÍE, paramimii, s. f. (Med.) Parachinezie constând în pervertirea expresiei mimice până la lipsa concordanței dintre mimică și trăirile emoționale ale bolnavului; repetare stereotipă sau perseverarea uneia și aceleiași expresii mimice în stări emoționale diferite. – Din fr. paramimie.
PARAMNEZÍE, paramnezii, s. f. Tulburare a memoriei care constă în interpretarea unor realități abia percepute ca pe niște amintiri. – Din fr. paramnésie.
PARANESTEZÍE, paranestezii, s. f. (Med.) Anestezie generală. – Para1- + anestezie.
PARANGONÁJ, parangonaje, s. n. (Tipogr.) Așezare a unui cuvânt cules cu litere mai mici între cuvinte culese cu un corp de literă mai mare. – Din fr. parangonnage.
PARANÍMFĂ, paranimfe, s. f. (Rar) Fată care însoțește mireasa la cununie și care are anumite atribuții la nuntă. ♦ P. gener. Însoțitoare. – Din lat. paranympha, ngr. paránimfos.
PARANÓIA s. f. Nume generic pentru un grup de boli psihice cronice care se manifestă prin lipsă de logică în gândire, prin idei fixe, prin susceptibilitate, prin orgoliu exagerat, prin mania persecuției, prin halucinații etc.; boală care face parte din acest grup. [Pr.: -no-ia] – Din fr. paranoia.
PARANÓIC, -Ă, paranoici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care suferă de paranoia. 2. Adj. Care ține de paranoia sau de paranoici (1), privitor la paranoia sau la paranoici. [Pr.: -no-ic] – Din germ. paranoisch, it. paranoico.
PARANORMÁL, -Ă, paranormali, -e, adj. (Despre fenomene, manifestări etc.) Care se află în afară de ceea ce este normal. – Din fr. paranormal.
PARANTÉTIC, -Ă, parantetici, -ce, adj. Care este situat între paranteze. – Din fr. paranthétique.
PARANTÉZ s. n. v. paranteză.
PARANTÉZĂ, paranteze, s. f. 1. Semn de punctuație care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipsește o latură lungă și între care se izolează o explicație, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat. ♦ P. ext. Text, adaos izolat între aceste semne grafice. ♦ Paranteză (1) în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operația aflată în interiorul ei se efectuează înaintea celorlalte: p. ext. expresie algebrică izolată în acest fel. 2. Fig. Digresiune (scrisă sau orală). ◊ Loc. adv. În paranteză = în treacăt. [Var.: (Înv.) parantéz s. n.] – Din fr. parenthèse.
PARAPÁNGHELOS interj. (Înv. și reg.) Exclamație care marchează sfârșitul unei situații, al unei acțiuni, concluzia unei afirmații; amin! adio! – Et. nec.
PARAPITÉC, parapiteci, s. m. Gen de primate fosile din oligocen; primată din acest gen. – Din fr. parapithèque.
PARAPLÁSMĂ, paraplasme, s. f. (Biol.) Structură citoplasmatică temporară care apare în anumite perioade funcționale ale celulei. – Din fr. paraplasme.
PARAPLÉGIC, -Ă, paraplegici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de paraplegie. – Din fr. paraplégique.
PARAPLEGÍE, paraplegii, s. f. Paralizia ambelor membre inferioare. – Din fr. paraplégie.
PARAPÓD, parapoade, s. n. (Zool.) Apendice bilobat al unor viermi, care servește la deplasare. – Din fr. parapode.
PARÁPON s. n. (Înv., reg. și fam.) Supărare; tristețe; necaz, ciudă. [Acc. și: parapón] – Din ngr. paráponon.
PARAPONISEÁLĂ, paraponiseli, s. f. (Înv.) Supărare, nemulțumire; necaz, ciudă. – Paraponisi + suf. -eală.
PARAPONISÍ, paraponisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra. – Din ngr. paraponísome (viit. lui paraponó).
PARAPONISÍRE, paraponisiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a se paraponisi și rezultatul ei. – V. paraponisi.
PARAPONISÍT, -Ă, paraponisiți, -te, adj. (Înv. și fam.; adesea substantivat) Supărat, necăjit, nemulțumit; amărât. – V. paraponisi.
PARAPSIHOLÓGIC, -Ă, parapsihologici, -ce, adj. Referitor la parapsihologie, de parapsihologie. – Din fr. parapsychologique.
PARAPSIHOLOGÍE s. f. Ramură a psihologiei care studiază fenomenele psihice paranormale (percepția extrasenzorială, telepatia etc.) care nu sunt încă explicate științific; metapsihologie. – Din fr. parapsychologie.
PARASCÂNTÉI, parascântei, s. n. Dispozitiv montat la locomotive, la cubilouri etc., care reține particulele solide incandescente, pentru a preveni incendiile. ♦ Ecran izolant care previne descărcările electrice sau deteriorările pe care acestea le-ar produce. – Para2- + scânteie.