Toate definitiile
BIFOCÁL, -Ă, bifocali, -e, adj. (Despre lentile) Cu două distanțe focale diferite; (despre ochelari) cu lentile bifocale. – Din fr. bifocal.
BIFOLIÁT, -Ă, bifoliați, -te, adj. Care are două foliole. [Pr.: -li-at] – Bi- + foliat.
BIFÓRĂ, bifore, adj. (În stilul gotic; despre o fereastră, o ușă etc.) Împărțită în două printr-o colonetă, fiecare despărțitură fiind terminată cu un arc. – Et. nec.
BÍFTEC, biftecuri, s. n. Felie de carne de vacă friptă la grătar sau în tigaie. – Din fr. bifteck.
BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri, în două direcții, în două sensuri. – Din fr. bifurquer.
BIFURCÁRE, bifurcări, s. f. Faptul de a se bifurca; (concr.) loc unde se bifurcă ceva; bifurcație. – V. bifurca.
BIFURCÁȚIE, bifurcații, s. f. Bifurcare. – Din fr. bifurcation.
BIG, biguri, s. n. Unitate comercială complexă. – Din inițialele B[ăcănie] + I[ndustriale] + G[ospodina].
BIG BANG s. n. (Astron.) Marea explozie (ipotetică) ce a inițiat expansiunea universului observabil. [Pr.: beng] – Din engl. big bang [theory].
BIGÁM, -Ă, bigami, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are două soții, respectiv doi soți; (persoană) culpabilă de a fi contractat două căsătorii paralele. – Din fr. bigame, lat. bigamus.
BIGAMÍE, bigamii, s. f. Situația unei persoane bigame. – Din fr. bigamie.
BÍGĂ, bigi, s. f. Aparat format din două sau trei brațe de sprijin unite printr-o bară prevăzută de scripeți, cu ajutorul căreia se încarcă sau se descarcă mărfurile în porturi. – Din fr. bigue.
BÍGI-BÍGI s. n. invar. Pastă gelatinoasă comestibilă (roșie), dulce, amestecată cu miez de nucă, asemănătoare cu rahatul. – Cf. tc. cici bici.
BIGÓT, -Ă, bigoți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; (om) habotnic; bisericos. – Din fr. bigot.
BIGOTERÍE, bigoterii, s. f. (Livr.) Bigotism. – Din fr. bigoterie.
BIGOTÍSM s. n. Atitudine, comportare de bigot; bigoterie, habotnicie. – Din fr. bigotisme.
BIGUDÍU, bigudiuri, s. n. Obiect de toaletă feminină, confecționat din metal, material plastic etc., în jurul căruia se răsucește o șuviță de păr pentru a o ondula. – Din fr. bigoudi.
BIHINDISÍ vb. IV. v. bindisi.
BIHOREÁN, -Ă, bihoreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în județul Bihor. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din județul Bihor. – Bihor (n. pr.) + suf. -ean.
BIHOREÁNCĂ, bihorence, s. f. Femeie născută și crescută în județul Bihor. ♦ Locuitoare din județul Bihor. – Bihorean + suf. -că.
BIHÚNCĂ, bihunci, s. f. (Reg.) Trăsură ușoară pe patru roți, trasă de obicei de un singur cal. – Din ucr. bihunky.
BIJÓI, bijoaie, s. n. (Reg.) Șipot; izvor. – Probabil formație onomatopeică.
BIJUTERÍE, bijuterii, s. f. Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase); giuvaer. ♦ Magazin specializat în confecționarea și vânzarea giuvaerurilor. – Din fr. bijouterie.
BIJUTIÉR, bijutieri, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; giuvaergiu. [Pr.: -ti-er.] – Din fr. bijoutier.
BIKÍNI s. n. Costum feminin de baie, format dintr-un slip și dintr-un sutien de dimensiuni reduse. – Din engl. Bikini, fr. bikini.
BIKINIÁN, -Ă, bikinieni, -e, s. m. și f. adj. 1. S. m. și f. Persoană născută și crescută în atolul Bikini. 2. Adj., s. m. și f. (Locuitor) din atolul Bikini. [Pr.: -ni-an] – Din engl. bikinian.
BILABIÁL, -Ă, bilabiali, -e, adj. (Despre sunete) La articularea cărora participă amândouă buzele. [Pr.: -bi-al] – Din fr. bilabial.
BILABIÁT, -Ă, bilabiați, -te, adj. (Despre corola sau caliciul unei flori, p. ext. despre flori) care seamănă cu buzele unei guri deschise. [Pr.: -bi-at] – Din fr. bilabié.
BILÁNȚ, bilanțuri, s. n. Tablou contabil al activului și pasivului unei intreprinderi sau al unei activități financiare pentru o anumită perioadă de timp. ♦ Fig. Rezultatul sintetic al unei activități desfășurate într-o perioadă dată. – Din germ. Bilanz. Cf. it. bilancio.
BILANȚIÉR, -Ă, bilanțieri, -e, adj., s. n. 1. Adj. De bilanț. 2. S. n. Registru în care sunt înscrise bilanțuri. [Pr.: -ți-er] – Bilanț + suf. -ier.