Toate definitiile
BERNARDÍN2, -Ă, bernardini, -e, s. m. și f. Călugăr sau călugăriță catolică din ordinul care poartă numele sfântului Bernard. – Din fr. bernardin.
BÉRNĂ s. f. (În sintagma) Pavilion (sau drapel) în bernă = pavilion, drapel național coborât pe jumătate în semn de doliu. – Din fr. berne.
BERNEVÉCI s. m. pl. (Reg.) Pantaloni țărănești largi, făcuți din stofă groasă. [Var.: bernevíci, bernivíci s. m. pl.] – Din bg. benevreci.
BERNEVÍCI s. m. pl. v. berneveci.
BERNIVÍCI s. m. pl. v. berneveci.
BERSALIÉR, bersalieri, s. m. Soldat italian de infanterie ușoară. – Din fr. bersaglier.
BERTÓN, bertoane, s. n. Barcă cu vâsle, din pânză cauciucată folosită la bordul submarinelor și al navelor mici. – Din fr. berthon.
BESACTEÁ, besactele, s. f. (Înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [Var.: (reg.) besacté, besecteá s. f.] – Din ngr. bestahtas.
BÉSCHIE, beschii, s. f. Ferăstrău format dintr-o pânză lată, prevăzut cu două mânere pentru a putea fi acționat de două persoane. [Var.: béșchie s. f.] – Cf. bg. bičkija.
BESECTEÁ s. f. v. besactea.
BESSI s. m. pl. 1. Nume dat de romani tribului trac așezat în antichitate între munții Rodopi și cursul superior al râului Marița. 2. Numele pecenegilor în izvoarele scrise latine. – Cuv. lat.
BESTIÁL, -Ă, bestiali, -e, adj. De bestie, ca de bestie; de o cruzime feroce; animalic, sălbatic, fioros. [Pr.: -ti-al] – Din fr. bestial, lat. bestialis.
BESTIALITÁTE, (rar) bestialități, s. f. Cruzime feroce, faptă bestială. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. bestialité.
BESTIÁR, bestiare, s. n. Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.
BÉSTIE, bestii, s. f. Fiară. ♦ Fig. Om cu apucături sau cu instincte de fiară. – Din it., lat. bestia.
BEST-SELLER subst. 1. Lucrare (literară) care deține recordul la vânzare. 2. Autor popular al unei lucrări (beletristice) de mare succes. 3. Articol sau produs foarte căutat la un moment dat. [Pr.: bestsélăr] – Cuv. engl.
BÉȘCHIE s. f. v. beschie.
BEȘICÁ vb. I. v. bășica.
BEȘICÁRE s. f. v. bășicare.
BEȘICÁT, -Ă adj. v. bășicat.
BEȘÍCĂ s. f. v. bășică.
BEȘICÓS, -OÁSĂ adj., s. f. v. bășicos.
BEȘICÚȚĂ s. f. v. bășicuță.
BEȘLEÁGĂ, beșlegi, s. m. Căpitan de beșlii. ♦ Fig. Om bătrân, ramolit, prost. [Var.: beșli-agá s. m.] – Din tc. beșli ağasi.
BEȘLI-AGÁ s. m. v. beșleagă.
BEȘLÍC, beșlici, s. m. Monedă turcească de cinci parale, care a circulat și în Țara Românească. – Din tc. beșlik.
BEȘLÍU, beșlii, s. m. Soldat (turc) de cavalerie, care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. ♦ (La pl.) Corp de cavalerie alcătuit din astfel de soldați. – Din tc. beșli.
BEȘTELEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a beșteli. – Beșteli + suf. -eală.
BEȘTELÍ, beștelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A face pe cineva de ocară, a mustra pe cineva cu ocări, cu insulte. – Et. nec.
BETA s. m. 1. A doua literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului b. 2. (Fiz.; în sintagmele) Particulă beta = electron negativ sau pozitiv emis de unele substanțe radioactive. Radiație beta = radiație constituită din particule beta. – Din fr. bêta.