Toate definitiile
BILATERÁL, -Ă, bilaterali, -e, adj. 1.Care are două părți (sau două laturi) opuse, simetrice. 2. Care privește în același timp două laturi sau aspecte (fundamentale) ale unui întreg. 3. (Despre date, contracte, convenții) Care obligă în mod reciproc părțile interesate. – Din fr. bilatéral.
BILATERALÍSM s. n. Metodă de politică comercială internațională, care constă în acordul dintre două țări în privința bunurilor și serviciilor pe care le schimbă între ele. – Bilateral + suf. -ism.
BÍLĂ1, bile, s. f. (Anat.) Fiere. – Din fr. bile, lat. bilis.
BÍLĂ2, bile, s. f. Sferă (de mici dimensiuni) fabricată din diferite materiale și întrebuințată în diverse scopuri (ca rulmenți, la unele jocuri de copii, la jocul de popice, ca modalitate de vot etc.). ◊ Bilă albă = expresie a votului pozitiv. Bilă neagră = expresie a votului negativ. (La notarea răspunsurilor studenților; în trecut) Bilă albă = calificativ între „foarte bine” și „bine”. Bilă roșie = calificativ între „bine” și „suficient”. Bilă neagră = calificativul „insuficient”. – Din fr. bille.
BÍLĂ3, bile, s. f. Trunchi (subțire), mai ales de brad, întrebuințat în construcții, la schele. – Din bg. bilo.
BILDUNGSROMÁN, bildungsromane, s. n. (Lit.) Roman care prezintă procesul de formare a unui caracter (2). – Din germ. Bildungsroman.
BILDUNGSROMANÉSC, -Ă, bildungsromanești, adj. (Lit., rar) De bildungsroman. – Bildungsroman + suf. -esc.
BILÉT, bilete, s. n. 1. Scrisoare de câteva rânduri. 2. Bucată mică de hârtie sau de carton imprimat care dă dreptul la intrarea (și ocuparea unui loc) într-o sală de spectacol, într-o arenă sportivă etc. ◊ Bilet de bancă = hârtie de valoare emisă de o bancă, prin care acesta se obligă să plătească deținătorului, la prezentare, suma înscrisă pe hârtie. Bilet de ordin = hârtie prin care o persoană se obligă să plătească altei persoane o anumită sumă de bani la cererea acesteia din urmă; cambie. – Din fr. billet. Cf. it. biglietto.
BILÉTĂ, bilete, s. f. (Tehn.) Țaglă. – Din fr. billette.
BILEȚÉL, bilețele, s. n. Diminutiv al lui bilet. - Bilet + suf. -el.
BILIÁR, -Ă, biliari, -e, adj. Care se referă la bilă1, care formează bilă1. [Pr.: -li-ar] – Din fr. biliaire.
BILIÁRD, biliarde, s. n. Joc în care o serie de bile2 sunt deplasate pe o masă specială prin lovirea uneia dintre ele cu tacul. ♦ Masă pe care se practică acest joc. [Pr.: -li-ard] – Din it. biliardo, rus. biliard. Cf. fr. billard.
BILIARGÍU, biliargii, s. m. (Fam.) Jucător (pasionat) de biliard. [Pr.: -li-ar-] -Biliard + suf. -giu.
BILÍNGV, -Ă, bilingvi, -e, adj. 1.Care utilizează în mod curent și la fel de bine două limbi. 2. Scris în două limbi. – Din fr. billingue, lat. bilinguis.
BILINGVÍSM s. n. Fenomen de utilizare curentă de către aceeași persoană a două limbi diferite. – Din fr. bilinguisme.
BILIÓN, bilioane, s. n. Număr egal cu o mie miliarde sau (în unele țări) cu un miliard. [Pr.: -li-on] – Din fr. billion.
BILIÓS, -OÁSĂ, bilioși, -oase, adj. (Rar) Care suferă de un exces de secreție biliară; care are la bază o secreție biliară excesivă. ◊ Temperament bilios = temperament irascibil. [Pr.: -li-os] – Din fr. bilieux, lat. biliosus.
BILIRUBÍNĂ s. f. Pigment biliar, derivat al hemoglobinei, prezent în sânge, în bilă1 și în calculii biliari. – Din fr. bilirubine.
BILIVERDÍNĂ s. f. Pigment de culoare verde, derivat prin oxidare din bilirubină. – Din fr. biliverdine.
BILOBÁT, -Ă, bilobați, -te, adj. (Bot.) Alcătuit din doi lobi. – Din fr. bilobé.
BILȘÚG s. n. v. belșug.
BILUNÁR, -Ă, bilunari, -e, adj. Care se face, se produce sau apare de două ori pe lună; bimensual. – Bi- + lunar (după fr. bimensuel).
BIMÁN, -Ă, bimani, -e, adj. Cu două mâini. – Din fr. bimane.
BÍMBAȘĂ, bimbași, s. m. (Înv.) Comandant peste 1 000 de soldați în armata turcă. ◊ (Astăzi fam. în expr.) A trăi ca (un) bimbașă = a trăi în belșug. [Var.: bímpașă s. m.] – Din tc. binbași.
BIMENSUÁL, -Ă, bimensuali, -e, adj. Bilunar. [Pr.: -su-al] – Din fr. bimensuel.
BIMETÁL, bimetale, s. n. 1. Produs tehnic realizat prin unirea a două metale. 2. Organ sensibil alcătuit din două rigle de metale diferite sudate, care, prin deformări datorate dilatației termice, pot acționa un mecanism. – Din fr. bimétal.
BIMETÁLIC, -Ă, bimetalici, -ce, adj. 1. Alcătuit din două metale diferite. 2. (Despre un sistem monetar) Bazat pe bimetalism; bimetalist. – Din fr. bimétallique.
BIMETALÍSM s. n. Sistem monetar bazat pe valoarea a două metale-etalon, aur și argint. – Din fr. bimétallisme.
BIMETALÍST, -Ă, bimetaliști, -ste, adj. Bimetalic (2). – Din fr. bimétalliste.
BIMILENÁR, -Ă, bimilenari, -e, adj. Care durează sau are o vechime de (circa) două mii de ani. – Din fr. bimillénaire.