Toate definitiile
BIOLUMINESCÉNȚĂ s. f. Proprietate a unor ființe vii de a fi bioluminescente; lumină produsă de organisme vii. [Pr.: bi-o-. – Var.: bioluminiscență s. f.] – Din fr., engl. bioluminescence.
BIOLUMINISCÉNȚĂ s. f. v. bioluminescență.
BIOMÁSĂ, biomase, s. f. Masă de substanță organică raportată la o anumită unitate de suprafață și de timp. [Pr.: bi-o-] – Din engl. biomass, fr. biomasse.
BIOMATEMÁTIC, -Ă, biomatematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar fundamentat pe transferul de principii teoretice și metodologice între biologie și matematică. 2. Adj. De biomatematică (1). [Pr.: bi-o-] – Din fr. biomathématique, engl. biomathematics.
BIOMATEMATICIÁN, -Ă, biomatematicieni, -e, s. m. și f. Specialist în biomatematică. [Pr.: bi-o-ma-te-ma-ti-ci-an] – Din fr. biomathématicien.
BIOMECÁNICĂ s. f. Știință care studiază, pe baza mecanicii generale, structura, evoluția și funcțiile aparatului motor al animalelor și al omului. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biomécanique.
BIOMEDICÁL, -Ă, biomedicali, -e, adj. De biomedicină. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biomédical, engl. biomedical.
BIOMEDICÍNĂ s. f. Domeniu interdisciplinar fundamentat pe transferul de principii teoretice și metodologice între biologie și medicină. [Pr.: bi-o-] – Din engl. biomedicine.
BIOMETÁN s. n. Biogaz. [Pr.: bi-o-] – Bio- + metan.
BIOMETEOROLÓG, -Ă, biometeorologi, -ge, s. m. și f. Specialist în biometeorologie. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biométéorologue.
BIOMETEOROLÓGIC, -Ă, biometeorologici, -ce, adj. De biometeorologie. [Pr.: bi-o-me-te-o-] – Din fr. biométéorologique.
BIOMETEOROLOGÍE s. f. Studiu al influenței factorilor meteorologici asupra organismelor vii. [Pr.: bi-o-me-te-o-] – Din fr. biométéorologie, engl. biometeorology.
BIOMETRÍE s. f. Știință care aplică la animalele vii metodele statisticii și ale calculului probabilităților. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biométrie.
BIÓNIC, -Ă, bionici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. (În sintagma) Bionică informațională = ramură a bionicii care studiază mecanismele de recepție, stocare, prelucrare și transmitere a informației la sistemele biologice în vederea transpunerii lor în tehnica informațională. 2. Adj. De bionică (1).
BIÓNICĂ s. f. Denumire dată preocupărilor privitoare la dispozitivele și mecanismele din sistemele vii, în scopul găsirii unor modele pentru științele tehnice. [Pr.: bi-o-] – Din fr. bionique.
BIONÍST, -Ă, bioniști, -ste, s. m. și f. Specialist în bionică. [Pr.: bi-o-] – Bionică + suf. -ist.
BIOPLÁSMĂ s. f. (Biol.) Substanță organică vie aflată în constituția organismului oricărei viețuitoare. [Pr.: bi-o-] – Din fr. bioplasme.
BIOPOLÍTICĂ s. f. Concepție politică care încearcă să motiveze unele acțiuni agresive de acaparare și de aservire prin argumentul superiorității biologice, îndeosebi al deosebirilor de rasă. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biopolitique.
BIOPOTENȚIÁL, biopotențiale, s. n. (Biol.) Diferență de potențial (II 1) datorată concentrației diferite de ioni existente în interiorul și în afara celulei (1). [Pr.: bi-o-po-ten-ți-al] – Din engl. biopotential.
BIÓPSIC, -Ă, biopsici, -ce, adj. (Med.) (Care ține) de biopsie. [Pr.: bi-o-] – Biopsie + suf. -ic.
BIOPSÍE, biopsii, s. f. Scoatere prin procedee chirurgicale a unui fragment dintr-un țesut viu pentru a fi studiat la microscop. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biopsie.
BIORÍTM, bioritmuri, s. n. (Biol.) Ritm (2) al activității organismului datorat particularităților biologice individuale. [Pr.: bi-o-] – Din engl. biorhythm.
BIORITMOGRÁMĂ, bioritmograme, s. f. (Biol.) Grafic al evoluției bioritmului. [Pr.: bi-o-] – De la bioritm (după diagramă, cardiogramă).
BIORITMOLOGÍE s. f. Studiu al bioritmului. [Pr.: bi-o-] – De la bioritm.
BIOSATELÍT, biosateliți, s. m. Satelit cu viețuitoare la bord. [Pr.: bi-o-] – Din engl., fr. biosatellite.
BIOSFÉRĂ s. f. Totalitatea ființelor care trăiesc pe pământ, în apă și în partea inferioară a atmosferei. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biosphère.
BIOSINTÉZĂ, biosinteze, s. f. (Biol.) Sinteză a unui compus chimic care se produce în organism sau în contact cu celulele vii. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biosynthèse, engl.biosynthesis.
BIOSISTÉM, biosisteme, s. n. (Biol.) Grup de indivizi din specii diferite care conviețuiesc. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biosystème.
BIOSOCIOLÓGIC, -Ă, biosociologici, -ce, adj. De biosociologie. [Pr.: bi-o-so-ci-o-] – Din fr. biosociologique.
BIOSOCIOLOGÍE s. f. Concepție care explică viața socială și politică în primul rând prin factori biologici, reduși la noțiunea de rasă. [Pr.: -bi-o-so-ci-o-] – Din fr. biosociologie.