Toate definitiile
BICIÚȘCĂ, biciuști, s. f. 1. Cravașă. 2. Bici scurt și subțire. – Bici + suf. -ușcă.
BICIUȘÓR, biciușoare, s. n. Diminutiv al lui bici. - Bici + suf. -ușor.
BICOLÓR, -Ă, bicolori, -e, adj. Care are două culori. – Din fr. bicolore.
BICONCÁV, -Ă, biconcavi, -e, adj. Care are două fețe concave opuse. – Din fr. biconcave.
BICONVÉX, -Ă, biconvecși, -xe, adj. Care are două fețe convexe opuse. – Din fr. biconvexe.
BICÓRN, bicornuri, s. n. Pălărie bărbătească (de uniformă) cu două colțuri. – Din fr. bicorne.
BICROMÁT, bicromați, s. m. Sare obținută prin tratarea cu acid a cromatului unui metal. ◊ Bicromat de potasiu = sare cristalizată, portocalie, întrebuințată ca oxidant și colorant. – Din fr. bichromate.
BICUSPÍD, -Ă, bicuspizi, -de, adj. (Despre unele formații anatomice) cu două vârfuri. – Din fr. bicuspide.
BIDÉU, bideuri, s. n. Vas de toaletă pentru spălături intime. – Din fr. bidet.
BIDIBÍU s. m. v. bidiviu.
BIDIDÍU s. m. v. bidiviu.
BIDINEÁ, bidinele, s. f. Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), pentru văruit. [Var.: (reg.) badaná s. f.] – Din tc. badana.
BIDIVÍU, bidivii, s. m. Cal tânăr, iute și frumos. [Var.: (reg.) bidibíu, bididíu s. m.] – Din tc. bedevî.
BIDÓN, bidoane, s. n. Vas (de tablă) pentru păstrarea sau transportul lichidelor. ♦ Ploscă de tablă simplă sau emailată (îmbrăcată în postav sau piele), de ținut apă sau altă băutură. – Din fr. bidon.
BIDONVÍL, bidonviluri, s. n. Cartier sărăcăcios cu locuințe improvizate, la periferia marilor orașe. [Scris și bidonville] – Din fr. bidonville.
BIÉ s. n. Linie, direcție oblică. ◊ Loc. adj. și adv. În bie = oblic. ♦ (Concr.) Fâșie de material textil tăiată oblic, utilizată în croitorie. – Din fr. biais.
BIÉF s. n. Porțiune de canal sau de râu cuprinsă între două ecluze sau baraje. [Pr.: bi-ef] – Din fr. bief.
BIÉLĂ, biele, s. f. Organ de mașină în formă de bară articulată, care transformă mișcarea rectilinie în mișcare de rotație și invers. [Pr.: bi-e-] – Din fr. bielle.
BIELÉTĂ, bielete, s. f. Bielă de dimensiuni mai mici, folosită la anumite motoare sau mașini. [Pr.: bi-e-] – Din fr. biellette.
BIELORÚS, -Ă, bieloruși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bielorusiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bielorusiei, sau populației ei, privitor la Bielorusia sau la populația ei. – Din rus. belorus.
BIELȘÚG s. n. v. belșug.
BIENÁL, -Ă, bienali, -e, adj. 1. Care durează doi ani. ♦ (Despre plante) Care dă recolte la doi ani după semănare. 2. Adj., s. f. (Întrunire, consfătuire etc.) Care are loc o dată la doi ani. [Pr.: bi-e-] – Din fr. biennal, lat. biennalis.
BIET, BIÁTĂ, bieți, biete, adj. 1. (Precedă nume de ființe) Vrednic de milă, de plâns; sărman. ♦ (Despre morți) Regretat. 2. Vrednic de dispreț; fără însemnătate, fără valoare. – Cf. sl. bĕdinŭ.
BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A pune un mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Din fr. biffer.
BIFÁRE, bifări, s. f. Acțiunea de a bifa. – V. bifa.
BIFAZÁT, -Ă, bifazați, -te, adj. (Elt.) Difazat; bifazic. – Din fr. biphasé.
BIFÁZIC, -Ă, bifazici, -ce, adj. Bifazat. – Cf. bifazat.
BIFÍD, -Ă, bifizi, -de, adj. (Anat.; despre vase de sânge, canale etc.) Care este despărțit în două. – Din fr. bifide, lat. bifidus.
BIFILÁR, -Ă, bifilari, -e, adj. 1. (Despre circuite) Format din două fire. 2. (Tehn.; despre cabluri electrice) Format din doi conductori separați. – Din fr. bifilaire, engl. biphilar.
BIFLÓR, -Ă, biflori, -e, adj. (Bot.; despre plante) Cu două flori. – Din fr. biphlor.