Toate definitiile
BÉZNĂ, bezne, s. f. (Adesea fig.) Întuneric mare, de nepătruns. – Din sl. bezdŭna.
BI- Element de compunere însemnând „de două ori”, „dublu”, care servește la formarea de adjective și substantive. – Din fr. bi-
BIACÍD, biacizi, adj. (În sintagma) Acid biacid = acid bibazic. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. biacide.
BIANUÁL, -Ă, bianuali, -e, adj. Care se produce, care apare de două ori pe an. ♦ (Despre plante) Care poate da două recolte pe an. [Pr.: bi-a-nu-al] – Bi- + anual. Cf. fr. bisannuel.
BIATLÓN, biatloane, s. n. Probă sportivă care constă din două încercări atletice combinate: parcurgere a 20 km pe schiuri și tragere la țintă a 20 de focuri în diverse puncte situate de-a lungul traseului. [Pr.: bi-a-] – Din rus. biatlon.
BIATLONÍST, -Ă, biatloniști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică biatlonul. [Pr.: -bi-a-] – Biatlon + suf. -ist.
BIATÓMIC, -Ă, biatomici, -ce, adj. (Despre o substanță) A cărei moleculă e formată din doi atomi. [Pr.: bi-a-] – Din fr. biatomique.
BIBÁN, bibani, s. m. Pește răpitor de apă dulce, cu laturile corpului acoperite cu dungi negre transversale, cu carnea albă, gustoasă; baboi, costraș. (Perca fluviatilis). – Din bg. biban.
BIBÁZIC, bibazici, adj. (În sintagma) Acid bibazic = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal; acid biacid. – Din fr. bibasique.
BIBELÓU, bibelouri, s. n. Mic obiect decorativ. – Din fr. bibelot.
BÍBER, (1) biberi, s. m. 1. (Zool.) Castor. 2. Blană de castor. – Din germ. Biber.
BIBERÉT, bibereți, s. m. 1. Blăniță de culoare maro-roșcată imitând blana de biber, obținută prin sacrificarea mieilor carnabat de câteva luni. 2. Pluș de culoare gri sau maro, din lână sau din fibre sintetice, cu tușeu moale, folosit pentru gulere, căciuli etc. – Din germ. Biberet.
BIBERÓN, biberoane, s. n. Sticluță prevăzută cu un vârf de cauciuc în formă de sfârc, care servește la alăptarea artificială a sugarilor. ♦ (Impr.) Vârful de cauciuc în formă de mamelon al unui biberon. – Din fr. biberon.
BIBÍ subst. invar. (Franțuzism; fam.) Termen de mângâiere pentru cineva drag, iubit. – Din fr. bibi.
BIBÍC1, bibici, s. m. (Ornit.) Nagâț. – Din magh. bibic.
BIBÍC2 -Ă, bibici, -ce, s. m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. – Cf. bibi.
BIBILÍCĂ, bibilici, s. f. 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris). 2. Plantă erbacee cu flori pestrițe (Fritillaria meleagris). – Cf. bg., scr. biba.
BIBILÓI, bibiloi, s. m. 1. Masculul bibilicii (1). 2.Fig. (Fam.) Bibic2. – Bibil[ică] + suf. -oi.
BIBÍLURI s. n. pl. Dantelă lucrată cu acul sau cusătură cu colțișori (aplicată la guler, la mâneci sau la poalele cămășii). – Din ngr. bibíla.
BÍBLIC, -Ă, biblici, -ce, adj. Care aparține Bibliei, privitor la Biblie; din timpul Bibliei, asemănător cu Biblia. ♦ Străvechi. – Din fr. biblique.
BÍBLIE, biblii, s. f. Carte sacră a mozaismului și a creștinismului, alcătuită din Vechiul Testament și din Noul Testament, acesta din urmă fiind recunoscut numai de creștini. ♦ Fig. Carte voluminoasă. ♦ Fig. Carte fundamentală a unei literaturi, a unei științe. – Din lat. biblia.
BIBLIOBÚZ, bibliobuze, s. n. Automobil amenajat cu o bibliotecă volantă. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliobus.
BIBLIOFÁG, -Ă, bibliofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Insectă) care se hrănește cu celuloza din hârtie. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliophague.
BIBLIOFÍL, -Ă, bibliofili, -e, s. m. și f. Iubitor și colecționar de cărți rare și prețioase. ◊ (Adjectival) Ediție bibliofilă = carte rară, frumoasă, prețioasă, editată în condiții grafice deosebite; ediție de lux. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliophile.
BIBLIOFILÍE s. f. Pasiunea de a cunoaște, de a evalua și de a colecționa cărți rare și prețioase. 2. Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărților rare și al valorii lor artistice. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliophilie.
BIBLIOFILÍSTIC, -Ă, bibliofilistici, -ce, adj., adv. 1. Adj. (Rar) De bibliofil. 2. Adv. Ca bibliofilii. [Pr.: -bli-o-] – Bibliofil + suf. -istic.
BIBLIOFÍLM, bibliofilme, s. n. Copie a unui text (prețios), executată pe film fotografic. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliofilm.
BIBLIOFÓB, bibliofobi, s. m. Dușman al cărților. [Pr.: -bli-o-] – Din germ. Bibliophobe, engl. bibliophob.
BIBLIOFOBÍE s. f. Ură față de cărți. [Pr.: -bli-o-] – Din germ. Bibliophobie, engl. bibliophobia.
BIBLIOGRÁF, bibliografi, s. m. Specialist în domeniul bibliografiei (3). [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliographe.