Toate definitiile

PAPILÓS, -OÁSĂ, papiloși, -oase, adj. (Bot.) Care este acoperit cu papile. – Din fr. papilleux.

PAPIÓN, papioane, s. n. Un fel de cravată bărbătească, înnodată în forma unor aripi de fluture. [Pr.: -pi-on] – Din fr. papillon.

PAPIONÁRE, papionări, s. f. Mișcare în zigzag a drăgilor (1) în canale. [Pr.: -pi-o-] – După fr. papillonnage.

PAPIÓTĂ, papiote, s. f. 1. Sul mic de carton pe care se înfășoară ața de cusut; p. ext. ață de cusut înfășurată pe acest sul. 2. (Astăzi rar) Sul mic de hârtie pe care femeile își răsucesc părul pentru a-l bucla. [Pr.: -pi-o] – Din fr. papillote.

PAPÍR, papire, s. n. (Reg.) Hârtie. ♦ Foaie de hârtie scrisă; spec. scrisoare. – Din germ. Papier, magh. papír.

PAPIROLÓG, papirologi, s. m. (Rar) Specialist în papirologie. – Din fr. papyrologue.

PAPIROLÓGIC, -Ă, papirologici, -ce, adj. Referitor la papirologie, de papirologie. – Din fr. papyrologique.

PAPIROLOGÍE s. f. Ramură auxiliară a istoriei care studiază papirusurile sau, p. ext., documentele vechi scrise pe pergament, lemn și alte materiale. – Din fr. papyrologie.

PAPÍRUS, papirusuri, s. n. 1. Plantă erbacee acvatică cu tulpina formată din foițe membranoase, care crește mai ales în Delta Nilului și în Africa Centrală (Cyperus papyrus). 2. Material sub formă de foiță, prelucrat din tulpina acestei plante, pe care se scria în antichitate. ♦ Vechi manuscris pe un astfel de material. – Din lat., fr. papyrus.

PAPÍSM s. n. (Înv.) Catolicism; aderare la autoritatea papei². – Din fr. papisme.

PAPÍST, -Ă, papiști, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.; adesea depr.) Catolic. – Din fr. papiste.

PAPISTÁȘ, -Ă, papistași, -e, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.; adesea depr.) Catolic. – Din magh. pápista.

PAPISTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, papistășești, adj. (Înv. și reg.; adesea depr.) Catolic. [Var.: (reg.) păpistășésc, -eáscă adj.] – Papistaș + suf. -esc.

PAPISTĂȘÉȘTE adv. (Rar) Ca la catolici, în felul catolicilor. – Papistaș + suf. -ește.

PAPISTĂȘÍ, papistășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) catoliciza. – Din papistaș.

PAPISTĂȘÍE s. f. (Înv. și reg.; adesea depr.) Catolicism; papalitate. [Var.: (înv.) păpistășíe s. f.] – Papistaș + suf. -ie.

PAPÓRNIȚĂ, papornițe, s. f. 1. (Reg.) Coș împletit din papură; p. gener. coș. 2. (Rar) Sticlă îmbrăcată în papură. – Papură + suf. -orniță.

PÁPRICAȘ, papricașuri, s. n. 1. Un fel de tocană (cu multă boia de ardei roșu și adesea cu găluști de făină). 2. (Reg.) Boia de ardei. [Acc. și: papricáș] – Din magh. paprikás.

PÁPRICĂ, (1) paprici, s. f. (Reg.) 1. (Bot.) Ardei. 2. Boia de ardei. [Acc. și: paprícă] – Din magh. paprika.

PÁPȘER, papșere, s. n. Foarfece pentru carton și mucava. – Din germ. Pappschere.

PAPUÁȘ, -Ă, papuași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație de rasă negridă care locuiește în Melanezia; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține papuașilor (1) sau Melaneziei, privitor la papuași sau la Melanezia. [Pr.: -pu-aș] – Din fr. Papouas.

PAPÚC¹, papuci, s. m. 1. Încălțăminte ușoară (fără călcâi), care se poartă în casă; p. gener. pantof ușor de vară. ◊ Expr. (Fam.) A o lua (sau a o șterge) la papuc = a fugi. (Fam.) A fi (sau a pune, a ține etc.) sub papuc = a fi (sau a pune, a ține etc.) sub ascultarea deplină a cuiva, a se lăsa sau a face să se lase condus de cineva. (Rar) A lăsa (pe cineva) la papuci = a sărăci complet (pe cineva). A da (cuiva) papucii = a da (pe cineva) afară, a obliga (pe cineva) să plece. 2. Piesă de lemn care se așază la baza unui stâlp pentru a-i mări suprafața de sprijin. ♦ Piesă de oțel fixată la capătul inferior al unui pilon, pentru a împiedica strivirea acestuia când este bătut în pământ. ♦ Palier pentru rezemarea pe capre a cablului purtător al unui funicular. ♦ Piesă folosită la legarea unui conductor electric la bornele unei instalații electrice sau ale unui aparat electric în vederea stabilirii unui contact demontabil. 3. Compus: papucul-doamnei = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele lungi, cu flori mari, galbene cu purpuriu (Cypripedium calceolus). [Var.: (reg.) păpúc s. m.] – Din tc. papuç, magh. papucs.

PAPÚC² s. m. v. papucă.

PAPUCÁR, papucari, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care face ori repară papuci¹ (1); p. gener. cizmar [Var.: (reg.) păpucár s. m.] – Papuc¹ + suf. -ar.

PAPUCÁȘ, papucași, s. m. Papucel. [Var.: (reg.) păpucáș s. m.] – Papuc¹ + suf. -aș.

PAPÚCĂ s. m. (Înv.) Bunic. [Var.: papúc s. m.] – Cf. ngr. pappús.

PAPUCÉL, papucei, s. m. Diminutiv al lui papuc¹; papucaș. – Papuc¹ + suf. -el.

PAPUGÍU, papugii, s. m. (Fam.) Om de nimic, care se ține de înșelăciuni, care trăiește din șiretlicuri. – Din tc. papuççu.

PÁPULĂ, papule, s. f. Leziune superficială a pielii, caracterizată printr-o mică ridicătură roșiatică sau neagră, dură, care apare în unele boli de piele și în sifilis. – Din lat. papula, fr. papule.

PÁPURĂ, (rar) papuri, s. f. Grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi și înguste, cu flori unisexuate, care crește în locuri mlăștinoase (Typha); plantă care face parte din acest grup; p. restr. frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coșuri etc. – Lat. *papura.