Toate definitiile
BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. - Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis.
BELIGERÁNȚĂ s. f. Situația în care se află un beligerant; stare de război. – Din fr. belligérance.
BELINOGRÁF, belinografe, s. n. Aparat de transmis imaginile la distanță pe cale electromagnetică. – Din fr. bélinographe.
BELINOGRÁMĂ, belinograme, s. f. Imagine transmisă prin belinograf. – Din fr. bélinogramme.
BELÍT, -Ă, beliți, -te, adj. (Pop.) Jupuit2; fig. Jigărit, prăpădit. ♦ (Despre ochi) Bulbucat, exoftalmic. – V. beli.
BELÍTĂ s. f. Exploziv de siguranță întrebuințat în minele de cărbuni. – Din fr. bellite.
BELÓTĂ s. f. Numele dat unui joc de cărți care se joacă pe puncte, cu 32 de cărți, între doi, trei sau patru jucători. – Din fr. belote.
BELȘÍȚĂ, belșițe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzui sau purpurii, și cu flori mari roșii, galbene sau pestrițe (Canna indica). -Et. nec.
BELȘÚG s. n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: (reg.) bielșúg, bilșúg s. n.] – Din magh. böség.
BELTEÁ s. f. v. peltea.
BELVEDÉRE subst. Construcție așezată pe un loc ridicat, de unde se poate privi departe; p. ext. loc, terasă, platformă de unde se vede departe. – Din fr. belvédère.
BELZEBÚT s. m. (Livr.) unul dintre numele date diavolului; p. restr. căpetenie a diavolilor. – Cf. fr. Belzébuth.
BÉMBERG subst. Țesătură de mătase artificială, folosită pentru lenjerie. – Din fr. bemberg.
BEMÓL, bemoli, s. m. Semn grafic muzical (asemănător cu literatura „b”), care arată că nota sau șirul de note de după el coboară cu un semiton. – Din fr. bémol, it. bemolle.
BEMOLIZÁ, bemolizez, vb. I. Tranz. A pune bemolul înaintea unei note sau a unui șir de note. – Din fr. bémoliser.
BÉNĂ, bene, s. f. 1. Parte a autocamionului în care se încarcă materialele. 2. Cupă metalică la macarale, elevatoare etc. – Din fr. benne.
BENCHÉT, benchete, s. n. (Pop.) Petrecere mare, chef, zaiafet. [Pl. și bencheturi] – Din ucr. benket.
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui.
BENCHETUIÁLĂ, benchetuieli, s. f. (Fam.) Petrecere, chef. [Pr.: -tu-ia-] -Benchetui + suf. -eală.
BENCHI s. n. v. benghi.
BENDÍȚĂ s. f. v. bentiță.
BENDÍX, bendixuri, s. n. Mecanism care permite angrenarea pinionului demarorului cu coroana dințată de pe volantul motorului, la automobile, avioane etc. – Din fr. bendix.
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Călugăr (sau călugăriță) din ordinul întemeiat de sf. Benedict de Nursia în secolul VI. 2. Adj. Care aparține benedictinilor (1), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 3. S. f. Băutură spirtoasă, fină, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparată la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.
BENEDICȚIÚNE, benedicțiuni, s. f. (Bis.) Binecuvântare. [Pr.: -ți-u-] – Din lat. benedictio, -onis, fr. bénédiction.
BENÉFIC, -Ă, benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique.
BENEFICIÁ, beneficiez, vb. I. 1. Intranz. A trage folos; a profita, a avea un câștig de pe urma cuiva sau din ceva. [Pr.: -ci-a] – Din fr. bénéficier.
BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. Persoană, colectivitate sau instituție care are folos din ceva; destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius.
BENEFICIÉRE, beneficieri, s. f. Faptul de a beneficia. [Pr.: -ci-e-] – V. beneficia.
BENEFÍCIU, beneficii, s. n. Câștig, profit sau folos pe care-l are cineva din ceva; profit financiar al unei întreprinderi, reprezentând diferența dintre veniturile realizate și cheltuielile ocazionate de acestea. ◊ Expr. Sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior. – Din fr. bénéfice, lat. beneficium.
BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. – Din fr. bénévole, lat. benevolus.