Toate definitiile

BÂRZÓI adv. (Reg., în expr.) Cu coada bârzoi = cu coada ridicată în sus. – Et. nec.

BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.) 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

BÂRZOIÁT, -Ă, bârzoiați, -te, adj. (Reg., mai ales despre coada animalelor) Ridicat în sus, îmbârligat, bârligat. [Pr.: -zo-iat] – V. bârzoia.

BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân.

BẤTĂ, bâte, s. f. Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); ciomag, botă², ceatlău. – Et. nec.

BÂȚ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită o mișcare rapidă și nervoasă (într-o parte și în alta). [Var.: bâța interj.] – Onomatopee.

BẤȚA interj. v. bâț.

BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.

BÂȚÂIÁLĂ, bâțâieli, s. m. Tremur nervos al mâinilor, al picioarelor, al capului sau (la animale) al cozii. [Pr.: -țâ-ia-] – Bâțâi + suf. -eală.

BÂȚÂÍT, bâțâituri, s. n. Faptul de a (se) bâțâi. – V. bâțâi.

BÂZ interj. Cuvânt care imită sunetul produs în zbor de unele insecte. – Onomatopee.

BẤZĂ, bâze, s. f. Joc de copii în care partenerii lovesc pe la spate, pe rând, cu palma în palma așezată la subsuoara brațului opus a celui care se pune „bâză” și care trebuie să ghicească cine l-a lovit, în timp ce partenerii de joc strigă „bâzzz!”. – Bâz + suf. -ă.

BÂZÂÍ, bấzâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre insectele care zboară) A produce zgomotul caracteristic zborului; a zumzăi, a zâzâi, a zumbăi. 2. Intranz. (Mai ales despre copii; fam.) A plânge, a scânci. 3. Tranz. (Fam.) A sâcâi, a cicăli; a bârfi. – Bâz + suf. -âi.

BÂZÂIÁLĂ, bâzâieli, s. f. Faptul de a bâzâi; zgomot produs de insectele care zboară; bâzâit, bâzâitură. [Pr.: -zâ-ia] – Bâzâi + suf. -eală.

BÂZÂÍT s. n. Bâzâială. – V. bâzâi.

BÂZÂITÓR, -OÁRE, bâzâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bâzâie. 2. S. f. Jucărie de copii care produce zgomote asemănătoare unui bâzâit; sfârâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tor.

BÂZÂITÚRĂ, bâzâituri, s. f. Bâzâială. [Pr.: -zâ-i-] – Bâzâi + suf. -tură.

BÂZDẤC s. n. (Fam.) Toană¹, capriciu, hachițe. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) bâzdâcul = a se supăra. – Et. nec.

BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. (Pop. și fam.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din sl. bezdyhanĩnŭ.

BÂZÓI s. n. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai de jos a unor instrumente muzicale. – Bâz + suf. -oi.

BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul până-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile= a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

BEAT¹, adj. invar. 1. Care aparține beatnicilor, specific beatnicilor. 2. Care aparține unui stil distinct în rockul modern (și în jaz). [Pr.: bit] – Cuv. engl.

BEÁT², -Ă, beți, -te, adj. 1. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, amețit, băut² (2), cherchelit, făcut², matosit. ♦ Fig. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de amor. Beat de fericire. – Lat. bibitus.

BEATIFICÁ, beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier.

BEATIFICÁRE, beatificări, s. f. Faptul de a beatifica. [Pr.: be-a-] – V. beatifica.

BEATITÚDINE s. f. (Livr.) Stare de fericire deplină. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatitudo, -inis. Cf. fr. béatitude.

BEATNIC, beatnici, s. m. Intelectual (american) care practică o filozofie contestatară și are o ținută neîngrijită; p. gener. tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită. V. hippy. [Pr.: bít-] – Din engl. beatnic.

BEBÉ s. m. Copil în primele luni sau în primii ani ai vieții. [Acc. și: bébe] – Din fr. bébé.

BEBELÚȘ, bebeluși, s. m. Copil mic în primele luni de viață. – Bebe + suf. -ăluș.

BÉBI s. m. v. bebe.