Toate definitiile
FRATERNIZÁ, fraternizez, vb. I. Intranz. A manifesta sentimente frățești față de cineva; a intra în strânsă prietenie cu cineva; a face cauză comună cu cineva. ♦ (Despre militari sau despre unități militare angajate în războaie nedrepte) A face cauză comună cu adversarul (ca protest împotriva războiului). – Din fr. fraterniser.
FRATERNIZÁRE, fraternizări, s. f. Acțiunea de a fraterniza și rezultatul ei; înfrățire, unire. – V. fraterniza.
FRATRICÍD, -Ă, fratricizi, -de, subst., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană) care și-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de soră. 3. Adj. Care constituie o crimă față de un frate, o soră sau față de semenii săi. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.
FRATRÍE, fratrii, s. f. 1. Subdiviziune a triburilor grecești. 2. Grupare mare de plante înrudite genetic. – Din fr. phratrie.
FRAUDÁ, fraudez, vb. I. Tranz. A săvârși o fraudă; a defrauda. [Pr.: fra-u-] – Din fr. frauder, lat. fraudare.
FRAZÁRE, frazări, s. f. Acțiunea de a fraza și rezultatul ei. – V. fraza.
FRÁZĂ, fraze, s. f. 1. Îmbinare de propoziții, care se află în raport de coordonare sau de subordonare, exprimând una sau mai multe judecăți. ♦ Fel de exprimare. 2. (În sintagma) Frază muzicală = unitate muzicală alcătuită dintr-o succesiune de sunete cu un sens expresiv propriu. – Din fr. phrase, lat. phrasis.
FRAZEOLÓG, -Ă, frazeologi, -ge, s. m. și f. (Rar) Persoană care se exprimă în fraze meșteșugite, dar lipsite de conținut. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologue.
FRAZEOLÓGIC, -Ă, frazeologici, -ce, adj. Care ține de frazeologie, privitor la frazeologie. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologique.
FRAZEOLOGÍE, frazeologii, s. f. 1. Fel propriu unei limbi sau unui scriitor de a construi frazele. 2. Fig. Vorbărie fără conținut, care ascunde sărăcia de idei; vorbe goale și umflate; pălăvrăgeală. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologie.
FRĂGÁR, frăgari, s. m. (Reg.) Dud. – Frag1 + suf. -ar.
FRĂGEZÍME s. f. Însușirea de a fi fraged. ♦ Prospețime, gingășie, finețe, delicatețe. – Fraged + suf. -ime.
FRĂGEZÍRE, frăgeziri, s. f. Acțiunea de a (se) frăgezi și rezultatul ei. – V. frăgezi.
FRĂGULÍȚĂ, frăgulițe, s. f. 1. (Pop.) Frăguță. 2. Mică plantă erbacee cu flori galbene-verzui, cu miros slab de mosc (Adoxa moschatellina). – Fragă + suf. -uliță.
FRĂGUȘOÁRĂ, frăgușoare, s. f. (Pop.) Frăguță. – Fragă + suf. -ușoară.
FRĂGÚȚĂ, frăguțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui fragă; frăguliță (1), frăgușoară. – Fragă + suf. -uță.
FRĂMẤNT s. n. (Rar) Frământare. – Din frământa (derivat regresiv).
FRĂMÂNTÁ, frămấnt, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul într-o masă omogenă, apăsându-l și amestecându-l. ◊ Expr. A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate. ♦ A lovi îndelung și repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoană trântită la pământ, a călca în picioare. 2. Tranz. Fig. A examina amănunțit și în detaliu o idee, un plan, etc. ♦ Tranz. și refl. A-și supune mintea le eforturi. ♦ Tranz. și refl. A (se) mișca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre ființe) A umbla încolo și încoace, a nu avea astâmpăr. ♦ Tranz. A învârti, a răsuci un obiect în mână. ◊ Expr. A-și frământa mâinile = a manifesta o mare neliniște, o tulburare prin frecarea puternică a mâinilor. – Lat. fragmentare.
FRĂMÂNTÁRE, frământări, s. f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat1, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. – V. frământa.
FRĂMÂNTÁT1 s. n. Frământare. – V. frământa.
FRĂMÂNTÁT2, -Ă, frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.
FRĂMÂNTĂTÓR, frământătoare, s. n. Mașină pentru frământat aluatul. – Frământa + suf. -ător.
FRĂNCUȘÓR, frăncușori, s. m. Diminutiv al lui franc1. – Franc1 + suf. -ușor.
FRĂSINÉL, frăsinei, s. m. Plantă erbacee medicinală și ornamentală, cu flori mari, albe sau trandafirii, plăcut mirositoare (Dictamnus fraxinella). ◊ Expr. A umbla (de) frunza frăsinelului = a umbla fără nici un rost, fără nici un scop, a fi haimana; a hoinări. – Frasin + suf. -el.
FRĂSINÉT, frăsineturi, s. n. Pădure de frasini. – Lat. fraxinetum.
FRĂSINÍCĂ s. f. (Bot.) Specie de frasin. – Frasin + suf. -ică.
FRĂȚẤN s. m. v. frățâne.
FRĂȚẤNE, frățâni, s. m. (Pop.; urmat de un adjectiv posesiv) Frate. [Var.: frățấn s. m.] – Frate + suf. -âne.
FRĂȚÉSC, -EÁSCĂ, frățești, adj. Propriu legăturii dintre frați, de frate, ca de frate; fratern; afectuos, devotat. – Frate + suf. -esc.
FRĂȚÍCĂ s. m. (Fam.; la voc.) Termen familiar cu care cineva se adresează unui băiat. – Frate + suf. -ică.