Toate definitiile
FRIGORÍFIC, -Ă, frigorifici, -ce, adj. Care ține frig, privitor la frig, care servește la producerea frigului. ◊ Agent frigorific = substanță sau amestec de substanțe care produce sau transportă frig. Instalație frigorifică = sistem tehnic alcătuit dintr-un agregat frigorigen, o încăpere răcită, o instalație de comandă și de control și dispozitive anexe, utilizat pentru răcire. – Din fr. frigorifique, lat. frigorificus.
FRIGORIGÉN, -Ă, frigorigeni, -e, adj. Care poate produce frig. ◊ Agent frigorigen = substanță cu putere de vaporizare mare, care absoarbe căldura. Instalație frigorigenă = parte componentă a unei instalații frigorifice, în care, prin consum de energie, agentul frigorigen își modifică continuu starea de agregare, producând frig. – Din fr. frigorigène.
FRIGOTÉHNICĂ s. f. Ramură a tehnicii care studiază mijloacele și instalațiile de producere a frigului și procedeele utilizării practice a acestuia. – Frig + tehnică (după germ. Kältetechnik).
FRIGOTEHNÍST, frigotehniști, s. m. Specialist în frigotehnică. – Frigotehni[că] + suf. -ist.
FRIGOTERAPÍE s. f. Folosire a temperaturilor joase în tratarea unor boli. – Din fr. frigothérapie.
FRIGULÉȚ, frigulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui frig; frig mare. – Frig + suf. -uleț.
FRÍGURĂ s. f. v. frig.
FRIGURÍCĂ, frigurele, s. f. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu tulpina foarte ramificată, cu frunze ovale și cu flori roșii sau albe (Erythraca pulchella). 2. Fierea-pământului. – Frig + suf. -ică.
FRINGILÍD, fringilide, s. n. (La pl.) Familie de păsări cântătoare cu cioc conic și scurt; (și la sg.) pasăre care face parte din această familie. – Din fr. fringilidés.
FRIPÓN, friponi, s. m. (Franțuzism) Șarlatan, hoț, escroc. – Din fr. fripon.
FRIPT, -Ă, fripți, -te, adj., s. f. art. 1. Adj. (Despre alimente) Care a fost gătit prin expunere directă la acțiunea focului; p. ext. prăjit. ◊ Expr. A mânca (pe cineva) fript = a distruge, a da gata (pe cineva). A face (cuiva) zile fripte = a necăji pe cineva (zi de zi); a hărțui, a șicana. 2. Adj. (Despre ființe) Ars, rănit prin acțiunea focului sau a unui obiect fierbinte. ♦ Fig. Chinuit. 3. S. f. art. Numele unui joc de copii în care unul dintre jucători încearcă să lovească peste palme pe celălalt, iar acesta și le ferește în ultimul moment. – V. frige.
FRIPTÚRĂ, fripturi, s. f. Fel de mâncare constând din carne friptă pe grătar, în frigare, sau în tigaie. – Lat. *frictura.
FRIPTURÍCĂ, fripturici, s. f. Diminutiv al lui friptură. – Friptură + suf. -ică.
FRISÓN, frisoane, s. n. Succesiune de tremurături convulsive și ritmice, însoțită de senzație puternică de frig, care se manifestă de obicei înainte de o criză febrilă sau în timpul unei boli febrile. – Din fr. frisson.
FRÍȘCĂ1, friști, s. f. Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după câteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. ♦ Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnitură la prăjituri. – Et. nec.
FRÍȘCĂ2, friști, s. f. (Pop.) 1. Nuia, vergea. 2. Fig. Femeie tânără, zglobie, atrăgătoare, șmecheră și ușor neserioasă. – Din magh. fricska.
FRIULÁNĂ s. f. Ramură a limbii retoromane vorbită în nord-estul Italiei. ◊ (Adjectival) Limba friulană. [Pr.: fri-u-] – Din fr. frioulan.
FRIVOLITÁTE, (2) frivolități, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este frivol; neseriozitate. 2. (La pl.) Lucruri, fapte, cuvinte, purtări ușuratice, neserioase. – Din fr. frivolité.
FRIZ s. n. v. friză1.
FRIZÁ1, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.
FRIZÁ2, vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.
FRIZÁRE, frizări, s. f. (Azi rar) Acțiunea de a (se) friza1 și rezultatul ei; frizat. [Var.: frezáre s. f.] – V. friza.
FRIZÁT s. n. (Azi rar) Frizare. [Var.: frezát s. n.] – V. friza1.
FRÍZĂ1, frize, s. f. 1. (În arhitectura clasică) Parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. ♦ Ornament în formă de bandă orizontală cu picturi sau reliefuri în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc. 2. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de uși, a lambriurilor. ♦ Chenar care înconjoară o pardoseală de parchet în lungul pereților, făcut din piese mai mari decât lamele parchetului. 3. Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși. [Var.: friz s. n.] – Din fr. frise.
FRÍZĂ2, frize, s. f. Rasă de oi de culoare albă, cu coada scurtă, crescută pentru producția de lapte. – Din germ. Friser.
FRIZÉR, frizeri, s. m. Lucrător care se ocupă cu bărbieritul sau cu tunsul părului; bărbier. ♦ Coafor. – Din fr. friseur.
FRIZERÍE, frizerii, s. f. Atelier pentru tuns, pentru ras sau frizat; bărbierie (2). – Frizer + suf. -ie.
FRIZERÍȚĂ, frizerițe, s. f. Lucrătoare care se ocupă cu bărbieritul, cu tunsul sau cu ondulatul părului. – Frizer + suf. -iță.
FRIZÓN, frizoane, s. n. Fibră textilă provenită din straturile exterioare ale gogoșilor de mătase. – Din fr. frison.
FRIZÚRĂ, frizuri, s. f. Freză2. – Din fr. frisure.