Toate definitiile
FRECĂȚÉI s. m. pl. Aluat nedospit frecat mărunt în palmă sau ras pe răzătoare, care se fierbe în supă. – Frecat + suf. -ei.
FRÉCȚIE s. f. v. fricțiune.
FRECȚIONÁ vb. I. v. fricționa.
FRECÚȘ, frecușuri, s. n. Frecare. ◊ Expr. (Fam.) A trage cuiva un frecuș = a mustra sau a bate pe cineva. ♦ Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecături. – Freca + suf. -uș.
FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des2, la intervale de timp scurte; des2; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.
FRECVENTÁRE, frecventări, s. f. Acțiunea de a frecventa și rezultatul ei. – V. frecventa.
FRECVENTATÍV, -Ă, frecventativi, -e, adj. (Gram.; rar) Iterativ. – Din lat. frequentativus, fr. fréquentatif.
FRECVENTATÓR, -OÁRE, frecventatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care frecventează ceva sau pe cineva. – Frecventa + suf. -tor.
FRECVÉNȚĂ, frecvențe, s. f. 1. Repetare deasă și regulată a unei acțiuni, a unui fapt. ♦ (În învățământ) Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într-o unitate de timp. ◊ Curent de înaltă (sau de joasă) frecvență = curent electric care își schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori într-o unitate de timp. 3. (Fon.; în sintagma) Frecvență fundamentală = prima armonică a unui semnal complex; fundamentală. – Din lat. frequentia, fr. fréquence.
FRECVENȚMÉTRU, frecvențmetre, s. n. Instrument pentru măsurarea frecvenței unei mărimi care variază periodic. – Din fr. fréquencemètre.
FREDONÁ, fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.
FREDONÁRE, fredonări, s. f. Faptul de a fredona. – V. fredona.
FREDONÁT, -Ă fredonați, -te, adj. (Despre cântece, melodii) Cântat încet, îngânat. – V. fredona.
FREGÁTĂ, fregate, s. f. 1. Vas de război cu trei catarge (obișnuit în secolele trecute), dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri și destinat serviciului de recunoaștere și de pază. 2. Gen de păsări palmipede marine, zvelte, cu corpul mic și cu coada și aripile foarte mari, care trăiesc în regiunea mărilor tropicale și se hrănesc cu pești (Fregata); pasăre care face parte din acest gen. – Din fr. frégate, it. fregata.
FREMĂTÁ, freámăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre frunze; p. ext. despre copaci și păduri, despre valurile mării; la pers. 3) A produce freamăt. 2. (Despre oameni) A se înfiora, a vibra, a palpita; (despre colectivități) a se agita. – Din freamăt.
FREMĂTÁRE, fremătări, s. f. Acțiunea de a fremăta și rezultatul ei; freamăt. – V. fremăta.
FRENCH-CANCAN s. n. Cancan2. [Pr.: frencĩ-cancán] – Cuv. fr.
FRENÉTIC, -Ă, frenetici, -ce, adj. Care se află în stare de frenezie, care exprimă o asemenea stare. ♦ (Și adv.) Puternic; pasionat. – Din fr. frénétique.
FRENEZÍE, frenezii, s. f. Stare de excitare excesivă, de pasiune nestăpânită, violentă. ◊ Loc. adv. Cu frenezie = ca în delir; frenetic, pasionat. – din fr. frénésie.
FRENGHÍE, frenghii, s. f. (Înv.) Brocart. [Var.: frânghíe s. f.] – Din tc. frengi.
FRÉNIC, -Ă, frenici, -ce, adj. Care este în legătură cu diafragma. ◊ Nerv frenic (și substantivat, m) = nerv motor principal al diafragmei. – Din fr. phrénique.
FRENOLÓGIC, -Ă, frenologici, -ce, adj. Referitor la frenologie; de frenologie. – Din fr. phrénologique.
FRENOLOGÍE s. f. Teorie conform căreia ar exista o relație directă între forma și mărimea diverselor regiuni ale creierului și craniului și diversele facultăți psihice ale individului. – Din fr. phrénologie.
FREÓN, freoni, s. m. (Chim.) Compus organic al fluorului utilizat în special ca agent frigorific. [Pr.: fre-on] – Din fr. fréon.
FRÉSCĂ, fresce, s. f. 1. Tehnică de a picta cu culori dizolvate în apă de var pe un zid cu tencuiala încă udă. ♦ Pictură murală decorativă, de dimensiuni mari, realizată prin această tehnică. 2. Fig. Compoziție literară de dimensiuni mari, care înfățișează tabloul de ansamblu al unei epoci, al unei societăți etc. – Din fr. fresque.
FRÉSCO s. n. Țesătură din fire subțiri de lână, uni sau cu efecte de culori, întrebuințată mai ales pentru confecționarea îmbrăcămintei de vară. – Din it. fresco.
FREȘ adj. (Fam.; despre oameni) Care nu este obosit, vioi; p. restr. (despre înfățișarea lor) care exprimă prospețime, sănătate, tinerețe. – Din fr. fraîche.
FRETÁJ, fretaje, s. n. Ansamblu constituit din două sau din mai multe tuburi coaxiale, montate forțat unul în altul. – Din fr. frettage.
FRETÁRE, fretări, s. f. Acțiunea de a freta și rezultatul ei. – V. freta.
FRÉTĂ, frete, s. f. 1. Tub sau inel metalic montat la exteriorul unui tub sau al unui ansamblu de piese, pentru a le consolida. 2. Fir metalic înfășurat pe un tub sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența. 3. Piesă de metal în formă de inel sau de elice, care înconjoară barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat. – Din fr. frette.