Toate definitiile
FOTOGRAFIÁ, fotografiez, vb. I. Tranz. A fixa imaginea unui obiect, a unei persoane, a unui peisaj etc. pe o placă sau pe o hârtie fotografică sensibilă cu ajutorul unui aparat fotografic; a realiza o fotografie. [Pr.: -fi-a-] – Din fr. photographier.
FOTOGRAFIÁT1 s. n. Faptul de a fotografia. [Pr.: -fi-at] – V. fotografia.
FOTOGRAFIÁT2, -Ă, fotografiați, -te, adj. Reprodus prin procedee fotografice, a cărui imagine a fost fixată prin fotografie. [Pr.: -fi-at] – V. fotografia.
FOTOGRÁFIC, -Ă, fotografici, -ce, adj. Care ține de fotografie, privitor la fotografie; care servește pentru a fotografia. ◊ Hârtie fotografică = hârtie specială acoperită cu un strat sensibil la acțiunea radiațiilor luminoase, pe care se obțin copiile fotografice pozitive prin copierea negativelor. Aparat fotografic = dispozitiv optic (format din obiectiv, diafragmă, obturator, declanșator, cameră obscură, caseta filmului, vizor etc.) cu ajutorul căruia se fotografiază. ♦ Obținut pe cale fotografică. – Din fr. photographique.
FOTOGRAFÍE, fotografii, 1. Imagine pozitivă a unei ființe, a unui obiect, a unui peisaj etc. fixată pe hârtie fotografică și obținută prin fotografiere. ♦ Tehnica fotografierii. 2. (Cin.: în sintagma) Fotografie de platou = fotografie (1) executată în timpul realizării unui film pentru asigurarea racordului dintre cadre și secvențe, pentru publicitate etc. – Din fr. photographie.
FOTOGRAFIÉRE, fotografieri, s. f. Acțiunea de a fotografia și rezultatul ei. [Pr.: -fi-e-] – V. fotografia.
FOTOGRÁMĂ, fotograme, s. f. 1. Fotografie specială (luată din avion sau din puncte înalte), care îndeplinește condiția de a oferi o perspectivă centrală, pe baza căreia se pot face măsurători precise asupra obiectului a cărui imagine o reproduce și care se folosește mai ales în topografie și în cartografie. 2. Porțiune a unei pelicule cinematografice care conține o imagine (statică) completă. – Din fr. photogramme.
FOTOGRAMMÉTRIC, -Ă, fotogrammetrici, -ce, adj. Care aparține fotogrammetriei, care se referă la fotogrammetrie. – Din fr. photogramme.
FOTOGRAMMETRÍE s. f. Ramură a topografiei care se ocupă cu studierea principiilor, metodelor și procedeelor de determinare a formei și a dimensiunilor obiectelor pe baza fotogramelor. – Din fr. photogrammétrie.
FOTOGRAMMETRÍST, -Ă, fotogrammetriști, -ste, s. m. și f. Specialist în fotogrammetrie. – Din engl. photogrammetrist.
FOTOGRAMMÉTRU, (1) fotogrammetre, s. n., (2) fotogrammetri, s. m. 1. S. n. Aparat cu care se iau fotograme. 2. S. m. Tehnician care se ocupă cu operații de fotogrammetrie. – Din germ. Photogrammeter, fr. photogrammètre.
FOTOGRAVÚRĂ, fotogravuri, s. f. 1. Procedeu fotografic cu care se pot obține clișee în vederea imprimării planșelor în tipografie; gravură obținută prin acest procedeu. 2. Heliogravură. – Din fr. photogravure.
FOTOHÁRTĂ, fotohărți, s. f. Hartă realizată pe baza fotogramelor. – Foto- + hartă (după fr. photocarte).
FOTOÎNTRERUPĂTÓR, fotoîntrerupătoare, s. n. (Elt.) Fotoreleu. – Foto- + întrerupător.
FOTOLITOGRÁFIC, -Ă, fotolitografici, -ce, adj. Care aparține fotolitografiei, referitor la fotolitografie. – Din fr. photolitographique.
FOTOLITOGRAFÍE, (2) fotolitografii, s. f. 1. Metodă de reproducere a hărților și a figurilor desenate constând în trecerea desenului pe o piatră litografică, prin intermediul unei hârtii speciale. 2. Imagine reprodusă prin această metodă. – Din fr. photolitographie.
FOTÓLIU, fotolii, s. n. Scaun mare, de obicei capitonat, cu spătar și rezemători pentru brațe. ◊ Fotoliu-pat = fotoliu extensibil care se poate transforma în pat. ♦ Loc situat în prima jumătate a unei săli de spectacol. ◊ Fotoliu de orchestră = loc în primele rânduri într-o sală de spectacol. [Var.: (rar) fotél s. n.] – Din fr. fauteuil. Cf. pol. fotel.
FOTOLÍZĂ, fotolize, s. f. Descompunere chimică a unor substanțe sub acțiunea luminii. – Din fr. photolyse.
FOTOLUMINESCÉNT, -Ă, fotoluminescenți, -te, adj. Cu fotoluminescență. – Din fr. photoluminescent
FOTOLUMINESCÉNȚĂ, fotoluminescențe, s. f. (Fiz.) Denumire comună dată fluorescenței, fosforescenței și altor fenomene asemănătoare, în care se produce o emisiune de lumină prin iluminarea prealabilă a substanței emițătoare sau prin iradierea ei cu radiații ultraviolete ori cu raze X. – Din fr. photoluminescence.
FOTOMECÁNICĂ, fotomecanice, adj., s. f. 1. Adj. (În sintagma) Reproducere fotomecanică = procedeu de imprimare în care se folosesc și clișee fotosensibile. 2. S. f. Tipărire făcută prin fotografierea planșei tipografice. – Din fr. photomécanique.
FOTOMETALOGRAFÍE, fotometalografii, s. f. Procedeu de imprimare a hărților și desenelor, constând în transpunerea acestora pe o placă de zinc sensibilizată. – Din fr. photométallographie.
FOTOMETALOGRAFÍST, -Ă, fotometalografiști, -ste, s. m. și f. Specialist în fotometalografie. – Fotometalografie + suf. -ist.
FOTOMETEÓR, fotometeori, s. m. Efect luminos care apare în atmosferă în anumite condiții datorită reflexiei, refracției, difracției și difuziei luminii. [Pr.: -te-or-] – Din engl. photometeor.
FOTOMÉTRIC, -Ă, fotometrici, -ce, adj. Care se referă la fotometrie; considerat din punctul de vedere al fotometriei; al fotometrului. – Din frr. photométrique.
FOTOMETRÍE s. f. Parte a opticii care se ocupă cu măsurarea intensității surselor de lumină, a iluminării etc. – Din fr. photométrie.
FOTOMÉTRU, fotometre, s. n. Instrument care servește la măsurarea intensității surselor de lumină. – Din fr. photomètre
FOTOMICROGRÁFIC, -Ă, fotomicrografici, -ce, adj. De microfotografie; microfotografic. – Din fr. photomicrographique.
FOTOMICROGRAFÍE, fotomicrografii, s. f. Microfotografie. – Din fr. photomicrographie.
FOTOMICROSCOPÍE, fotomicroscopii, s. f. Înregistrare fotografică a preparatelor microscopice. – Din fr. photomicroscopie.