Toate definitiile

FOJGĂITÚRĂ, fojgăituri, s. f. (Reg.) Fâșâit, foșnet. [Pr.: -gă-i-. – Var.: foșcăitúră s. f.] – Fojgăi + suf. -tură.

FONDÁT, -Ă adj. v. fundat.

FONÓN, fononi, s. m. Particulă fictivă asociată vibrațiilor care se propagă prin masa unui corp cristalin, având frecvențe comparabile cu cele ale sunetelor. – Cf. fr. phone.

FORFOTITÓR, -OÁRE, forfotitori, -oare, adj. Care forfotește. – Forfoti + suf. -tor.

FORJĂRÍE, forjării, s. f. Atelier în care se execută operații de forjare, prin deformare plastică, la cald sau la rece; forjă (3). [Var.: forjeríe s. f.] – Forjă + suf. -ărie. Cf. fr. forgerie.

FORMÁRE, formări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) forma și rezultatul ei; formație (1). ♦ Pregătire, instruire, educare; creare. 2. Operație de confecționare și de asamblare a părților constitutive și a miezurilor care alcătuiesc o formă de turnătorie. – V. forma.

FORMIÁT, formiați, s. m. Sare a acidului formic [Pr.: -mi-at] – Din fr. formiate.

FORMÚLĂ, formule, s. f. 1. Enunț precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operații; expresie precisă, generală și invariabilă a unei idei, a unei relații, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ◊ Formulă de politețe = formă convențională de exprimare, consacrată prin uz, cu care te adresezi unei autorități sau unei persoane. ♦ Frază-tip folosită oral în anumite ocazii sau care, scrisă, cuprinde termenii expreși în care trebuie redactat un act, o sentință etc. 2. Relație alcătuită din litere, cifre și semne matematice, constituind o identitate în care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regulă de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt. 3. Expresie în simboluri chimice care reprezintă compoziția calitativă și cantitativă a moleculei unei substanțe. 4. Parolă. 5. Mijloc, soluție. – Din fr. formule, lat. formula.

FORNĂI, fórnăi, vb. IV. Intranz. (Rar) 1. A sforăi. 2. A fonfăi, a fârnâi. – Formație onomatopeică.

FORT, forturi, s. n. Lucrare de fortificație construită din zidărie, cu contur poligonal, care face parte dintr-un sistem de întărituri și care este menită să apere un centru important sau o linie strategică. – Din fr. fort.

FORTĂREÁȚĂ, fortărețe, s. f. Loc important din punct de vedere militar, puternic întărit, pregătit pentru apărare de lungă durată în caz de asediu. ◊ Fortăreață zburătoare = denumire dată în timpul celui de al doilea război mondial unor avioane de bombardament foarte mari. – După fr. forteresse.

FOTORELÉU, fotorelee, s. n. Dispozitiv electronic care închide un circuit sub acțiunea luminii; fotoîntrerupător. – Foto- + releu.

FOTOTAXÍE, fototaxii, s. f. Reacție a protoplasmei la lumină. – Din fr. phototaxie.

FRACȚIÚNE, fracțiuni, s. f. 1. Parte distinctă dintr-un întreg, dintr-un tot; frântură, fragment. 2. Grupare de membri în cadrul unui partid politic, care luptă împotriva liniei politice a majorității membrilor acelui partid. 3. Grup format din reprezentanții unui partid politic în parlament. 4. Porțiune din lichidul obținut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumită temperatură sau porțiune solidă obținută prin cristalizare fracționată dintr-o soluție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fraction, lat. fractio, -onis.

FRAGILITÁTE s. f. Însușirea de a fi fragil. – Din fr. fragilité.

FRAGMÉNT, fragmente, s. n. Bucată, parte, frântură, fracțiune dintr-un tot; parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată. – Din fr. fragment, lat. fragmentum.

FRAGMENTÁ, fragmentez, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia, a rupe în fragmente; a îmbucătăți. – Din fr. fragmenter.

FRAGMENTÁȚIE, fragmentații, s. f. Fragmentare. [Var.: fragmentațiúne s. f.] – Din fr. fragmentation.

FRAGMENTAȚIÚNE s. f. v. fragmentație.

FRAGRÁNT, -Ă, fragranți, -te, adj. (Rar) Mirositor, parfumat. – Din fr. fragrant, lat. fragrans, -ntis.

FRAGRÁNȚĂ, fragranțe, s. f. (Rar) Miros plăcut. – Din fr. fragrance.

FRAHT, frahturi, s. n. 1. Document comercial care însoțește o încărcătură sau o marfă transportată pe calea ferată și în care se menționează mărfurile, expeditorul și destinatarul, stația de destinație și taxele respective; scrisoare de trăsură. 2. Sumă, taxă etc. plătite pentru transport de mărfuri (pe calea ferată). – Din germ. Fracht.

FRAI adj. invar., adv. (Rar) Liber. – Din germ. frei.

FRÁIER, -Ă, fraieri, -e, s. m. și f., adj. (Om) prost, care nu știe să se descurce, să profite (într-o anumită împrejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mâna cuiva)”.

FRAMÉE, framei, s. f. (În evul mediu, la popoarele germanice) Lance de luptă de înălțimea unui om, cu vârful în forma unei frunze de laur, ascuțit și tăios. – Din fr. framée.

FRANC¹, franci, s. m. 1. Denumire dată unității monetare în Franța, Belgia, Elveția etc. 2. (Înv.) Unitate monetară în România; leu². ♦ (Azi, la pl.) Valoare bănească nedeterminată; bani, avere. – Din fr. franc.

FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

FRANCÁRE, francări, s. f. Acțiunea de a franca și rezultatul ei. – V. franca.

FRANCÁT, -Ă, francați, -te, adj. (Despre mărfuri, bagaje etc.) Cu taxele de transport plătite anticipat; (despre scrisori) cu mărcile poștale aplicate. – V. franca.

FRANCATÚRĂ, francaturi, s. f. Ansamblul mărcilor poștale și al ștampilelor aplicate pe o corespondență. – Franca + suf. -tură.