Toate definitiile
FRANCEÍNĂ, franceine, s. f. (La pl.) Clasă de coloranți cu mare stabilitate la lumină, care vopsesc mătasea în diferite nuanțe de roșu; (și la sg.) colorant din această clasă. – Din fr. francéine.
FRANCHÉȚĂ s. f. v. franchețe.
FRANCHÉȚE s. f. Faptul de a-și spune deschis gândurile; calitatea de a fi franc3; sinceritate. [Var.: franchéță s. f.] – Din it. franchezza.
FRANCISCÁN, -Ă, franciscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr sau calugăriță catolic(ă) din ordinul întemeiat de Francisc din Assisi la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care ține de ordinul franciscanilor (1). – Din fr. franciscain.
FRANCÍSCĂ, franciște, s. f. (Înv.) Toporișcă de diferite mărimi folosită ca armă de luptă. – Din fr. francisque.
FRÁNCIU s. n. Element chimic radioactiv, ultimul din familia metalelor alcaline, descoperit pe cale artificială. – Din fr. francium.
FRANCMASONERÍE s. f. Asociație secretă răspândită în diverse țări, ai cărei membri, organizați în loji, sunt adepții principiului fraternității și se recunosc între ei prin semne și embleme; masonerie. – Din fr. franc-maçonnerie.
FRANCMASÓNIC, -Ă, francmasonici, -ce, adj. Care ține de francmasonerie, privitor la francmasonerie; care are legătură cu francmasoneria; masonic. – Din fr. franc-maçonnique.
FRÁNCO adv., adj. invar. În care toate cheltuielile de transport al mărfurilor, de asigurare etc. sunt cuprinse în prețul de vânzare. ♦ Francat. – Din fr., it. franco.
FRANCOFÍL, -Ă, francofili, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care aprobă, admiră, iubește tot ce este franțuzesc sau vine de la francezi. – Din fr. francophile.
FRANCOFÓN, -Ă, francofoni, -e, adj., s. m. și f. (Vorbitor) de limbă franceză. – Din fr. francophone.
FRANCTIRÓR, franctirori, s. m. (Înv.) Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război. ♦ (În timpul celui de-al doilea război mondial) Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistență din Franța împotriva invadatorilor. – Din fr. franc-tireur.
FRANJ, franjuri, s. n. 1. Fiecare dintre firele de bumbac, mătase, lână etc. care atârnă unul lângă altul ca ornament, la marginea unei perdele, fețe de masă, stofe, a unui obiect de îmbrăcăminte etc. 2. (Fiz.) Fiecare dintre dungile alternativ luminoase și întunecoase obținute pe un ecran prin fenomenul interferenței luminii. [Var.: (2) fránjă s. f.] – Din fr. frange.
FRÁNJĂ s. f. v. franj.
FRANJURÁT, -Ă, franjurați, -te, adj. Cu franjuri; în formă de franjuri. – Franjuri (pl. al lui franj) + suf. -at.
FRÁNKLIN, franklini, s. m. Unitate de măsură a sarcinii electrice. – Din fr. franklin.
FRANȚÚȘCĂ, franțuște, s. f. (Înv.) Franțuzoaică. – Franțuz + suf. -că.
FRANȚUZÉSC, -EÁSCĂ, franțuzești, adj. Francez (2) ◊ Aluat franțuzesc = aluat pentru prăjituri, pregătit cu unt și lucrat special pentru a deveni fraged și a se desface în foi; foitaj. ♦ (Substantivat, f.) Limba franceză. – Franțuz + suf. -esc.
FRANȚUZÍRE, franțuziri, s. f. (Rar) Faptul de a introduce în limbă cuvinte și expresii franceze inutile și nepotrivite. – V. franțuzi.
FRANȚUZÍSM, franțuzisme, s. n. Cuvânt, expresie împrumutate din limba franceză de o altă limbă și neasimilate de aceasta. – Franțuz + suf. -ism.
FRANȚUZÍT, -Ă, franțuziți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care imită obiceiurile franceze și folosește, fără a fi necesar, cuvinte și expresii franceze. – V. franțuzi.
FRÁNZELAR, franzelari, s. m. Persoană care face sau vinde franzele. – Franzelă + suf. -ar.
FRANZÉLĂ, franzele, s. f. Pâine albă de formă lunguiață; jimblă. – Din ngr. frantzóla.
FRANZELĂREÁSĂ, franzelărese, s. f. Femeie care face sau vinde franzele; soția franzelarului. – Franzelar + suf. -easă.
FRANZELĂRÍE, franzelării, s. f. Brutărie unde se fac sau prăvălie unde se vând franzele. – Franzelă + suf. -ărie.
FRANZELÚȚĂ, franzeluțe, s. f. Diminutiv al lui franzelă. ♦ Chiflă. – Franzelă + suf. -uță.
FRAPÁNT, -Ă, frapanți, -te, adj. Care frapează; bătător la ochi, izbitor, șocant. – Din fr. frappant.
FRAPIÉRĂ, frapiere, s. f. Vas special, de obicei de aluminiu (așezat pe un suport), folosit pentru răcirea cu gheață a băuturilor. [Pr.: -pi-e-] – Din frapa (după fructieră, supieră etc.).
FRÁSIN, frasini, s. m. Arbore cu tulpina dreaptă, cilindrică, cu coroana rară, frunze compuse, flori unisexuate lipsite de corolă și fructe alungite, cu lemnul elastic, folosit în industrie (Fraxinus excelsior). – Lat. fraxinus.
FRATERNITÁTE, fraternități, s. f. Legătură strânsă, frățească între persoane, între colectivități, între popoare etc.; frăție, frățietate. – Din fr. fraternité, lat. fraternitas, -atis.