Toate definitiile
INADAPTABILITÁTE s. f. Faptul de a fi inadaptabil; neadaptabilitate. – Inadaptabil + suf. -itate.
INADAPTÁRE, inadaptări, s. f. Neputință de adaptare; neadaptare. – După fr. inadaptation.
INADAPTÁT, -Ă, inadaptați, -te, adj. Care nu s-a adaptat; neadaptat. – Din fr. inadapté.
INADECVÁRE s. f. Lipsă de adecvare; nepotrivire. – După fr. inadéquation.
INADECVÁT, -Ă, inadecvați, -te, adj. Care nu corespunde, nu este potrivit; nepotrivit, neadecvat. – Din fr. inadéquat.
INADERÉNT, -Ă, inaderenți, -te, adj. (Livr.) Care nu aderă; neaderent. – Din fr. inadhérent.
INADERÉNȚĂ, inaderențe, s. f. (Livr.) Imposibilitate de a adera; neaderență. – Inader[ent] + suf. -ență.
INADMISÍBIL, -Ă, inadmisibili, -e, adj. Care nu poate fi admis, primit, acceptat; neadmisibil. – Din fr. inadmissible.
INADMISIBILITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este inadmisibil. – Din fr. inadmissibilité.
INADVERTÉNT, -Ă, inadvertenți, -te, adj. Lipsit de atenție; neatent, distrat. ♦ Care nu se potrivește, nu corespunde; greșit. – Din fr. inadvertant.
INADVERTÉNȚĂ, inadvertențe, s. f. Lipsă de atenție; (concr.) greșeală făcută din neatenție. ♦ Nepotrivire, neconcordanță. – Din fr. inadvertance.
INALIENÁBIL, -Ă, inalienabili, -e, adj. (Despre drepturi, bunuri) Care, potrivit legii sau voinței părților, nu poate fi înstrăinat. [Pr.: -li-e-] – Din fr. inaliénable.
INALIENABILITÁTE s. f. Calitate a unui drept sau a unui bun de a fi inalienabil. [pr.: -li-e-] – Din fr. inaliénabilité.
INALIENÁRE, inalienări, s. f. (Jur.) Situația, starea a ceea ce este inalienabil, imposibilitate de alienare. [Pr.: -li-e-] – Din fr. inaliénation.
INALTERÁBIL, -Ă, inalterabili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu se alterează, nu se strică; nealterabil. – Din fr. inaltérable.
INALTERABILITÁTE s. f. Calitatea de a fi inalterabil. – Din fr. inaltérabilité.
INAMÍC, -Ă, inamici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. Dușman, vrăjmaș (în război, în viața de fiecare zi etc.). 2. Adj. Dușmănos, ostil. [Var.: (înv.) inimíc, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. inimicus (după amic).
INAMISÍBIL, -Ă, inamisibili, -e, adj. (Livr.) Care nu se poate pierde; care rămâne. ♦ Care nu ți se poate lua. – Din lat. inamissibilis, fr. inamissible.
INAMOVÍBIL, -Ă, inamovibili, -e, adj. Care nu poate fi transferat, înlocuit sau destituit din funcție. ♦ (Despre o funcție) Din care nu poate fi destituit cineva. – Din fr. inamovible.
INAMOVIBILITÁTE s. f. Faptul, calitatea sau dreptul de a fi inamovibil. – Din fr. inamovibilité.
INANALIZÁBIL, -Ă, inanalizabili, -e, adj. Care nu poate fi analizat; neanalizabil. – Din fr. inanalysable.
INANIMÁT, -Ă, inanimați, -te, adj. (Adesea substantivat) Neînsuflețit, neanimat; care este fără viață prin structura sau esența lui. – Din fr. inanimé.
INANITÁTE s. f. (Rar) Deșertăciune, vanitate, zădărnicie. – Din fr. inanité.
INANÍȚIE s. f. Stare patologică a organismului, manifestată prin pierdere în greutate, scăderea forței fizice, amețeli etc. și cauzată de lipsa cronică de hrană. – Din fr. inanition, lat. inanitio.
INAPELÁBIL, -Ă, inapelabili, -e, adj. (Jur.) Care nu poate fi schimbat, modificat; cu caracter definitiv. – Din it. inappellabile.
INAPETÉNȚĂ s. f. Lipsă de poftă de mâncare, întâlnită în multe boli febrile, digestive, cronice etc.; anorexie. – Din fr. inappétence.
INAPLICÁBIL, -Ă, inaplicabili, -e, adj. Care nu poate fi pus în practică: neaplicabil. – Din fr. inapplicable.
INAPLICABILITÁTE s. f. Imposibilitate de a fi pus în practică; neaplicabilitate. – Din fr. inapplicabilité.
INAPRECIÁBIL, -Ă, inapreciabili, -e, adj. (Livr.) Care, datorită calităților deosebite, nu poate fi prețuit, evaluat; inestimabil. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. inappréciable.
INÁPT, -Ă, inapți, -te, adj. Nepotrivit pentru o anumită sarcină, slujbă etc.; lipsit de putere, de forța (fizică) de a face ceva. – Din fr. inapte.