Toate definitiile
PRÍCINĂ, pricini, s. f. 1. Cauză care determină ori explică o acțiune, o situație, un fenomen; motiv. ◊ Loc. adv. Fără (nici o) pricină = fără justificare, nemotivat. ◊ Loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ◊ Loc. prep. Din pricina... = ca urmare a..., având drept motiv; din vina... ◊ Expr. (Înv.) A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni. ♦ Prilej, ocazie, pretext. 2. Motiv de ceartă, de neînțelegere; problemă litigioasă, conflict; spec. proces. ♦ Expr. (Pop.) A se pune de pricină = a) a se împotrivi, a se opune; b) a căuta ceartă, a face gură; a se lua la harță, la bătaie. A căuta (cuiva) pricină (cu lumânarea) = a căuta (cuiva) motiv de ceartă, a căuta nod în papură. A găsi (cuiva) pricina = a găsi un pretext pentru a certa pe cineva. (Pop.) A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva). ♦ (Înv.) Act în care este consemnată hotărârea luată într-un proces. 3. Întâmplare (neplăcută), chestiune; necaz, supărare. ♦ Problemă; afacere. ◊ Loc. adj. Cu pricina = despre care este vorbă, respectiv. [Acc. și: pricínă] – Din bg. prična.
PROTEGUITÓR, -OÁRE, proteguitori, -oare, adj. (Rar) Protector. [Pr.: -gu-i-] – Protegui + suf. -tor.
PROTECȚIONÍST, -Ă, protecționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține protecționismului, privitor la protecționism; care aplică protecționismul. 2. S. m. și f. Adept al protecționismului. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. protectionniste.
PROTÉGE vb. III v. proteja.
PROTEGUÍ, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A proteja. – Protege + suf. -ui.
PROTEGUÍRE, proteguiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a protegui și rezultatul ei; protejare. – V. protegui.
PROTÉIC, -Ă, proteici, -ce, adj. 1. Cu caracter schimbător, variabil. ♦ (Despre unele substanțe) Care își schimbă necontenit forma; nestatornic. 2. (Biol.) Care se referă la protide sau la proteine, care aparține protidei sau proteinei. [Pr.: -te-ic] – Din fr. protéique.
PROTEÍDĂ, proteide, s. f. (Biol.) Substanță chimică naturală formată prin combinarea unor proteine cu substanțe neproteice. – Din fr. protéide.
PROTEIFÓRM, -Ă, proteiformi, -e, adj. Cu formă variabilă. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéiforme.
PROTEÍNĂ, proteine, s. f. Substanță organică alcătuită din carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf etc., care intră în componența protoplasmei celulelor animale și vegetale, îndeplinind în organism funcții variate fundamentale. – Din fr. protéine.
PROTEINEMÍE s. f. (Med.) Prezență a proteinelor în sânge; cantitate de proteine prezentă în sânge. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinémie.
PROTEÍNIC, -Ă, proteinici, -ce, adj. Care aparține proteinei, privitor la proteină, de proteină. – Proteină + suf. -ic.
PROTEINOGRÁMĂ, proteinograme, s. f. (Med.) Examen de laborator care determină prezența, cantitatea proteinelor din sânge; (concr.) buletin care conține rezultatul unui astfel de examen de laborator. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinogramme.
PROTEINOTERAPÍE s. f. Tratament care constă în injectarea în organism a unor proteine în scopul stimulării proceselor biologice de apărare împotriva infecțiilor. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinothérapie.
PROTEINURÍE, proteinurii, s. f. (Med.) Albuminurie. [Pr.: -te-i-] – Din fr. protéinurie.
PROTEÍSM s. n. (Livr.) Comportare de Proteu; p. ext. tendința de a lua forme diferite. – Din fr. protéisme.
PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere.
PROTEJÁRE, protejări, s. f. Acțiunea de a (se) proteja și rezultatul ei; ocrotire, apărare; favorizare. – V. proteja.
PROTEJÁT, -Ă, protejați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se bucură de protecția cuiva; ocrotit, apărat, păzit; favorizat. 2. (Despre sisteme tehnice, instalații etc.) Înzestrat cu un sistem de protecție. – V. proteja.
PROTEOLÍTIC, -Ă, proteolitici, -ce, adj. (Med.) Referitor la proteoliză, de proteoliză. [Pr.: -te-o-] – Din fr. protéolitique.
PROTEOLÍZĂ, proteolize, s. f. (Med.) Descompunere și degradare a proteinelor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. protéolyse.
PROTEROGINÍE s. f. (Rar) 1. (Bot.) Protoginie (1). 2. (Zool.) Protoginie (2). – Din fr. protérogynie.
PROTEROZÓIC, -Ă, proterozoici, -ce, subst., adj. (Geol.) Algonchian. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. protérozoïque, engl. proterozoic.
PROTÉST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă; opoziție hotărâtă; (concr.) act scris prin care se exprimă o asemenea manifestare; protestație. ◊ Notă de protest = act prin care un guvern dezaprobă un act săvârșit de guvernul altei țări și considerat contrar tratatelor sau normelor de drept internațional. 2. Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei polițe. – Din protesta (derivat regresiv).
PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester.
PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant.
PROTESTÁRE, protestări, s. f. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei. – V. protesta.
PROTESTATÁR, -Ă, protestatari, -e, adj. Care indică sau conține un protest; de protest. ♦ (Adesea substantivat) Care protestează într-o împrejurare oarecare, care aderă la o acțiune de protest. – Din fr. protestataire.
PROTESTÁȚIE, protestații, s. f. (Înv.) Protest (1). – Din lat. protestatio, fr. protestation.
PROTÉTIC, -Ă, protetici, -ce, adj. 1. (Med.) Care ține de proteză (1), privitor la proteză (1). 2. (Fon.; despre sunete) Care se adaugă la începutul unui cuvânt, fără a-i schimba înțelesul. – Din fr. prothétique.