Toate definitiile
PRICÉPERE, priceperi, s. f. Faptul de a (se) pricepe. 1. Facultatea de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea; înțelegere; p. ext. judecată, inteligență. 2. Îndemânare, abilitate, iscusință. – V. pricepe.
PRICEPÚT, -Ă, pricepuți, -te, adj. 1. Care are cunoștințe numeroase, care are o pregătire temeinică într-un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprimă pricepere, înțelepciune. 2. (Rar) Care poate fi (ușor) înțeles, pătruns cu mintea; accesibil inteligenței. – V. pricepe.
PRICHÍCI, prichiciuri, s. n. (Pop.) Margine îngustă, ieșită în afară, în formă de poliță1, la horn, la cuptor sau la vatra țărănească. ♦ Marginea de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o streașină. – Din ucr. prypičok.
PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ◊ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare.
PREZENTÁBIL, -Ă, prezentabili, -e, adj. Care are o înfățișare plăcută, atrăgătoare, îngrijită. – Din fr. présentable.
PREZENTÁRE, prezentări, s. f. Acțiunea de a (se) prezenta. ♦ Scurtă expunere. – V. prezenta.
PREZENTÁT, -Ă, prezentați, -te, adj. 1. Care este cunoscut celor de față prin nume, ocupație, grad de rudenie etc. 2. (Despre spectacole, activități, cercetări etc.) Care este înfățișat publicului, specialiștilor etc. 3. Care este înfățișat ca..., având aparența de... – V. prezenta.
PREZENTATÓR, -OÁRE, prezentatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face cunoscut publicului pe cineva sau ceva; persoană care prezintă un spectacol, un concurs etc. – Din fr. présentateur.
PREZENTÁȚIE, prezentații, s. f. (Med.) Parte a fătului care ia prima contact cu strâmtoarea superioară a bazinului la naștere. – Din fr. présentation.
PREZENTÍSM s. n. Tendință în filozofie care neagă posibilitatea unei cunoașteri istorice obiective și autentice, reducând știința istoriei la o proiectare în trecut a mentalității și năzuințelor prezentului. – Din engl. presentism.
PREZÉNȚĂ, prezențe, s. f. Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ◊ Listă (sau caiet, condică) de prezență = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenți la un curs, la serviciu etc. Prezență de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ◊ Loc. prep. În prezența (cuiva) = fiind de față (cineva); în fața, înaintea (cuiva). ♦ Existență. ♦ Manifestare a unei personalități (de prestigiu). – Din fr. présence.
PREZERVÁ, prezérv, vb. I. Tranz. (Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din fr. préserver, lat. praeservare.
PREZERVÁRE, prezervări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a prezerva. – V. prezerva.
PREZERVATÍV, prezervative, s. n. Remediu folosit pentru prevenirea unui rău. ♦ Mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați ca protector împotriva bolilor venerice sau ca mijloc anticoncepțional. – Din fr. préservatif.
PREZERVÁȚIE, prezervații, s. f. (Livr.) Prezervare. – Din fr. préservation.
PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.; ghicitor. – Prezice + suf. -ător.
PREZÍCE, prezic, vb. III. Tranz. A spune, a anunța dinainte ce se va întâmpla, orientându-se după anumite indicații prezente, după intuiție, raționament etc. A ghici viitorul cuiva (în cărți, în cafea, în palmă etc.). – Pre1- + zice (după fr. prédire).
PREZÍCERE, preziceri, s. f. Acțiunea de a prezice și rezultatul ei; ceea ce prezice cineva. – V. prezice.
PREZIDÁ, prezidez, vb. I. Tranz. A conduce, în calitate de președinte, o adunare, o dezbatere, o ședință etc.; (fam.) a ocupa locul de frunte la o masă. – Din fr. présider.
PREZIDÁRE, prezidări, s. f. (Rar) Acțiunea de a prezida. – V. prezida.
PREZIDÉNT, prezidenți, s. m. (Rar) Președinte (1). – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis.
PREZIDENȚIÁL, -Ă, prezidențiali, -e, adj. Președințial. [Pr.: -ți-al] – Din fr. présidentiel.
PREZIDENȚÍE, prezidenții, s. f. Președinție. – Prezident + suf. -ie.
PREZIDIÁL, -Ă, prezidiali, -e, adj. De prezidiu. [Pr.: -di-al] – Din fr. présidial.
PREZÍDIU, prezidii, s. n. Organ colectiv de conducere a unei adunări, a unei instituții, a unui stat etc.; grup de persoane care prezidează unele adunări, ședințe solemne etc. [Var.: prezídium s. n.] – Din lat. praesidium, rus. prezidium.
PREZÍDIUM s. n. v. prezidiu.
PREZÍS, -Ă, preziși, -se, adj. 1. (Despre evenimente, fapte etc.) A cărui producere sau apariție este anunțată dinainte. 2. (Despre viitor, destin) Care este cunoscut anticipat prin divinație. – V. prezice.
PREZÍUĂ s. f. (Construit cu prep. „în” și „din”; de obicei art.) Ziua precedentă; ajun; p. ext. zi (sau perioadă) din trecut foarte apropiată de prezent sau de un eveniment, de o întâmplare etc. [Pr.: -zi-uă] – Pre1- + ziuă.
PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer.
PREZUMÁRE s. f. (Livr.) Presupunere; estimare. – V. prezuma.