Toate definitiile

DEZRĂDĂCINÁ, dezrădăcinez, vb. I. Tranz. 1. A scoate o plantă din pământ cu rădăcină cu tot. 2. Fig. A face să dispară cu desăvârșire o idee, o deprindere (rea); a stârpi. – Dez- + rădăcină.

DEZRĂDĂCINÁRE, dezrădăcinări, s. f. Acțiunea de a dezrădăcina. – V. dezrădăcina.

DEZRĂSUCÍ, dezrăsucesc, vb. IV. Tranz. A face ca un fir sau, p. gener., un obiect să nu mai fie răsucit; a desface. ♦ Tranz. și refl. A (se) desface din depănătură. – Dez- + răsuci.

DEZRĂSUCÍRE, dezrăsuciri, s. f. Faptul de a (se) dezrăsuci. – V. dezrăsuci.

DEZRĂSUCÍT, -Ă, dezrăsuciți, -te, adj. Care nu mai este răsucit; care s-a desfăcut din depănătură. – V. dezrăsuci

DEZROBÍ, dezrobesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) elibera din starea de robie; p. gener. a (se) elibera de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. ♦ Tranz. A elibera un stat, un popor de sub o ocupație militară sau de sub o asuprire străină; a asigura independența unei țări, unui popor. 2. Tranz. A elibera pe cineva din prizonierat sau dintr-o detențiune nedreaptă. 3. Tranz. Fig. A scăpa pe cineva dintr-o situație umilitoare, apăsătoare. – Dez- + robi.

DEZROBÍRE, dezrobiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezrobi și rezultatul ei. – V. dezrobi.

DEZROBÍT, -Ă, dezrobiți, -te, adj. Care a fost eliberat din robie, de sub exploatare, din prizonierat etc.; care și-a căpătat independența. – V. dezrobi.

DEZROBITÓR, -OÁRE, dezrobitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care dezrobește. – Dezrobi + suf. -tor.

DEZUMANIZÁ, dezumanizez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde caracterele specific umane. – Din fr. déshumaniser.

DEZUMANIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) dezumaniza și rezultatul ei. – V. dezumaniza.

DEZUMANIZÁT, -Ă, dezumanizați, -te, adj. Care și-a pierdut caracterele specific umane. – V. dezumaniza.

DEZUMFLÁ, dezumflu, vb. I. 1. Tranz. A face ca un obiect umflat sau un organ inflamat să-și recapete volumul normal sau să-și scadă volumul. ◊ Refl. Cauciucul s-a dezumflat. ◊ Expr. (Refl.) A i se dezumfla buzunarele = a rămâne fără bani, cu buzunarele goale. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A-și reveni dintr-o stare de exaltare; (despre manifestări ale omului) a se potoli, a se tempera. – Dez- + umfla.

DEZUMFLÁRE, dezumflări, s. f. Acțiunea de a (se) dezumfla și rezultatul ei; dezumflat¹. – V. dezumfla.

DEZUMFLAT¹ s. n. Dezumflare. – V. dezumfla.

DEZUMFLAT², -Ă, dezumflați, -te, adj. Care nu mai e umflat, care și-a revenit la volumul normal sau care și-a scăzut volumul. ♦ Fig. (Despre oameni sau manifestările lor) Temperat, resemnat, potolit; dezamăgit. – V. dezumfla.

DEZUNÍ, dezunesc, vb. IV.Tranz. și refl. (Rar) 1. A (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa. 2. A (se) dezbina, a (se) învrăjbi. – Din fr. désunir.

DEZUNÍRE, dezuniri, s. f. (Rar) 1. Desfacere, dezlipire, separare. 2. Dezbinare, neînțelegere, vrajbă. – V. dezuni.

DEZVĂLUÍ, dezvălui, vb. IV. 1. Tranz. A da la iveală, a face cunoscut (prin vorbe, scris, imagini etc.); a arăta. ♦ A destăinui, a divulga. 2. Refl. A ieși în evidență, a se arăta; a se desfășura. [Prez. ind. și: dezvăluiesc] – Dez- + [în]vălui (după fr. dévoiler).

DEZVĂLUÍRE, dezvăluiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezvălui și rezultatul ei; ceea ce (se) dezvăluie; destăinuire. – V. dezvălui.

DEZVẮȚ s. n. Faptul de a (se) dezvăța; dezobișnuire. – Din dezvăța (derivat regresiv).

DEZVĂȚÁ, dezvắț, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde o deprindere, un obicei, un viciu; a (se) dezobișnui; a (se) dezbăra. – Dez- + [în]văța.

DEZVELÍ, dezvelesc, vb. IV. L Tranz. și refl. A da la o parte, a îndepărta din jurul cuiva, de pe cineva sau ceva, sau de pe sine o învelitoare; a (se) descoperi. ♦ Tranz. Spec. A despacheta. ♦ Tranz. A da jos acoperișul de pe o casă. ♦ Tranz. A inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperea). 2. Tranz. Fig. A face să apară, a lasa să se vadă; a arăta. ♦ Refl. (Rar) A apărea în față cuiva; a se înfățișa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) da în vileag; a (se) trăda. 4. Refl. (Despre mugurii și bobocii plantelor; p. ext. despre plante; adesea fig.) A se deschide. – Dez- + [în]veli.

DEZVELÍT, -Ă, dezveliți, -te, adj. 1. Care a fost scos din sau de sub învelitoare. 2. (Despre monumente) Care a fost inaugurat. 3. (Despre construcții) Care are acoperișul scos. – V. dezveli.

DEZVERGÁ, dezvérg, vb. I. Tranz. (Mar.) 1. A desprinde o velă de pe vergă sau de pe strai². 2. A cobori vergile. – De la vergă.

DEZVERGÁRE, dezvergări, s. f. Acțiunea de a dezverga. – V. dezverga.

DEZVINOVĂȚÍ, dezvinovățesc, vb. IV. Refl. A-și dovedi sau a căuta să-și dovedească nevinovăția; a se dezvinui, a se disculpa. ♦ Tranz. (Rar) A declara pe cineva nevinovat, a demonstra nevinovăția cuiva. – Dez- + [în]vinovăți.

DEZVINOVĂȚÍRE, dezvinovățiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezvinovăți; cuvinte, argumente prin care cineva (se) dezvinovățește; dezvinuire, disculpare. – V. dezvinovăți.

DEZVINUÍ, dezvinuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dezvinovăți. – Dez- + [în]vinui.

DEZVINUÍRE, dezvinuiri, s. f. (Rar) Dezvinovățire. – V. dezvinui.