Toate definitiile
DEZNODÁRE, deznodări, s. f. Acțiunea de a deznoda și rezultatul ei. – V. deznoda.
DEZNODÁT, -Ă, deznodați, -te, adj. 1. (Despre noduri, ațe, sfori etc.) Dezlegat, desfăcut. 2. Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre oameni) Înalt și slab; deșirat. 3. Fig. (Despre gânduri, imagini, stil etc.) Lipsit de concizie, fără șir; dezlânat. – V. deznoda.
DEZNODĂMẤNT, deznodăminte, s. n. Felul cum ia sfârșit, cum se rezolvă o situație, o încurcătură, un conflict etc. ♦ Spec. Parte finală a unei compoziții epice sau dramatice, care aduce soluția intrigii. – Deznoda + suf. -ământ (după fr. dénouement).
DEZOBIȘNUÍ, dezobișnuiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă un obicei, un viciu; a (se) dezvăța; a (se) dezbăra. – Dez- + obișnui (după fr. déshabituer).
DEZOBIȘNUÍRE s. f. Faptul de a (se) dezobișnui. – V. dezobișnui.
DEZODORIZÁ, dezodorizez, vb. I. Tranz. A îndepărta mirosul rău al unui corp sau de pe un corp, de pe un obiect etc. – Din fr. désodoriser.
DEZODORIZÁNT, -Ă, dezodorizanți, -te, adj., s. n. (Substanță) care are proprietatea de a dezodoriza; deodorant. – Din fr. désodorisant.
DEZODORIZÁRE, dezodorizări, s. f. Acțiunea de a dezodoriza și rezultatul ei. – V. dezodoriza.
DEZODORIZATÓR, dezodorizatoare, s. n. Dispozitiv care conține o substanță dezodorizantă și care servește la dezodorizare. – Dezodoriza + suf. -tor.
DEZOLÁ, dezolez, vb. I. Tranz. (Livr.) A întrista, a mâhni profund; a deprima. – Din fr. désoler.
DEZOLÁNT, -Ă, dezolanți, -te, adj. (Livr.) Care întristează, care mâhnește profund; jalnic, deprimant, dezolator. – Din fr. désolant.
DEZOLÁT, -Ă, dezolați, -te, adj. Cu o stare sufletească apăsătoare, dureroasă; adânc întristat, foarte mâhnit. – V. dezola. Cf. fr. désolé.
DEZOLATÓR, -OÁRE, dezolatori, -oare, adj. (Rar) Dezolant. – Dezola + suf. -tor.
DEZONGULÁRE, dezongulări, s. f. (Med. vet.) Desprindere și cădere a cornului, copitei la animale. – Din fr. désongler.
DEZONOÁRE s. f. Lipsă de onoare; necinste; p. ext. ocară, rușine. – Din fr. déshonneur.
DEZONORÁ, dezonorez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde onoarea, a (se) face de rușine. – Din fr. déshonorer.
DEZONORÁNT, -Ă, dezonoranți, -te, adj. Care dezonorează; rușinos. – Din fr. déshonorant.
DEZONORÁT, -Ă, dezonorați, -te, adj. Care și-a pierdut onoarea; care s-a făcut de rușine. – V. dezonora.
DEZÓRDINE, dezordini, s. f. 1. Lipsă de ordine; neorânduială. 2. Lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ♦ Tulburare (socială); revoltă, răscoală. – Dez- + ordine (după fr. désordre).
DEZORGANIZÁ, dezorganizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde organizarea, funcționarea normală, bunul mers. – Din fr. désorganiser.
DEZORGANIZATÓR, -OÁRE, dezorganizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care dezorganizează. – Din fr. désorganisateur.
DEZORIENTÁRE, dezorientări, s. f. Faptul de a fi dezorientat, starea celui dezorientat; nesiguranță, șovăială; descumpănire. [Pr.: -ri-en-] – V. dezorienta.
DEZORIENTÁT, -Ă, dezorientați, -re, adj. Care nu se poate orienta în spațiu, care nu știe exact unde se găsește, pe unde trebuie să apuce. ♦ Fig. Care nu știe ce atitudine să ia în față unei situații; descumpănit. [Pr.: -ri-en-] – V. dezorienta. Cf. fr. désorienté.
DEZOSÁ, dezosez, vb. I. Tranz. A desprinde carnea de pe oase. – Din fr. désosser.
DEZOSÁRE, dezosări, s. f. Acțiunea de a dezosa. – V. dezosa.
DEZOSÁT, -Ă, dezosați, -te, adj. (Despre carne) Care a fost desprinsă de pe oase. – V. dezosa.
DEZOXIDÁ, dezoxidez, vb. I. Tranz. A îndepărta (prin diferite procedee chimice) oxigenul dintr-o substanță. – Din fr. désoxyder.
DEZOXIDÁNT, -Ă, dezoxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care provoacă dezoxidarea, care dezoxidează. – Din fr. désoxydant.
DEZOXIDÁRE, dezoxidări, s. f. Acțiunea de a dezoxida. – V. dezoxida.
DEZOXIRIBONUCLÉIC adj. m. (În sintagma) Acid dezoxiribonucleic = substanță complexă care se găsește mai ales în nucleul celulelor vii, având un rol important în transmiterea ereditară a unor caractere și însușiri. – Din fr. désoxyribonucléique.