Toate definitiile

FLOCOȘÉL, flocoșei, s. m. Ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă de culoare ruginie, gălbuie sau alburie, prevăzută cu numeroși ghimpi pe partea inferioară (Hydnum repandum). – Flocos + suf. -el.

FLOCOȘÍ, flocoșesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) scămoșa. – Din flocos.

FLOCOȘÍCĂ, flocoșele, s. f. 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, acoperită cu peri moi, cu frunze lungi, cu flori alburii sau roșietice (Holcus lanatus). 2. (La pl.) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze lanceolate și flori alb-gălbui (Filago arvensis). 3. (La pl.) Plantă erbacee cu frunzele și tulpina păroase și flori mari roșii-purpurii (Lychius coronaria). – Flocoasă + suf. -ică.

FLOCOȘÍRE, flocoșiri, s. f. (Fam.) Scămoșare. – V. flocoși.

FLOCOȘÍT, -Ă, flocoșiți, -te, adj. (Fam.) Scămoșat². – V. flocoși.

FLOCÚL, floculi, s. m. Nor alcătuit din vapori de calciu sau de hidrogen, situat în cromosferă, în apropiere de petele solare. – Din fr. flocculi.

FLOCUȘÓR, flocușori, s. m. Diminutiv al lui floc. – Floc + suf. -ușor.

FLOGÍSTIC, -Ă, flogistici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. De ardere, provenind din ardere. 2. S. n. Substanță inexistentă, imaginată de alchimiști pentru a explica arderea. – Din fr. phlogistique.

FLOGOPÍT s. n. Mică magneziană asemănătoare cu biotitul, variat colorată, cu luciu sticlos și sidefos, utilizată ca izolant termic și electric. – Din fr. phlogopite.

FLORÁL, -Ă, florali, -e, adj. Care ține de floare, privitor la floare. ♦ Care înfățișează o floare; în formă de floare. – Din fr. floral.

FLORÁR, (2) s. m., (1) florari, s. m., (3) florare, s. n. 1. S. m. Persoană care cultivă sau vinde flori. 2. S. m. Numele popular al lunii mai⁴. 3. S. n. Instrument confecționat din lemn, tablă sau celuloid, care prezintă curbe variate, folosit de desenatori pentru trasarea curbelor plane. [Var.: (2) florér s. m.] – Floare + suf. -ar.

FLÓRĂ s. f. Totalitatea plantelor care trăiesc într-o anumită regiune a globului, într-o anumită perioadă geologică sau într-un anumit mediu. ◊ Floră microbiană = totalitatea microorganismelor vegetale dintr-un mediu natural, din cavitatea bucală, din intestin etc. – Din fr. flore.

FLORĂREÁSĂ, florărese, s. f. Cultivatoare sau vânzătoare de flori; buchetieră. – Florar + suf. -easă.

FLORĂRÍE, florării, s. f. 1. Magazin de desfacere a florilor. 2. Grădină sau seră unde se cultivă flori (în scopuri comerciale). – Floare + suf. -ărie.

FLOREÁL s. n. A opta lună a calendarului republican francez (20 aprilie-20 mai). [Pr.: -re-al] – Din fr. floréal.

FLOREÁN, -Ă, floreni, -e, s. m., adj. 1. S. m. (Ornit.) Florinte. 2. Adj. (Rar; despre vite) Bălțat; cu pete. – Floare + suf. -ean.

FLORENTÍN, -Ă, florentini, -e, adj. (În sintagmele) Stil florentin = stil arhitectonic rezultat din combinarea stilului antic cu stilurile bizantin și roman. Pălărie florentină (și substantivat, f.) = pălărie de damă (din împletitură de pai) cu boruri largi, împodobită cu flori. – Din fr. florentin.

FLORÉR s. m. v. florar.

FLORÉTĂ, florete, s. f. 1. Armă albă sportivă, cu lamă lungă și flexibilă, în patru muchii, cu gardă și mâner, folosită la exercițiile de scrimă. 2. Probă de scrimă cu floreta (1). – Din fr. fleuret (după floare).

FLORETÍST, -Ă, floretiști, -ste, s. m. și f. Sportiv care practică sportul cu floreta. – Floretă + suf. -ist. Cf. fr. fleurettiste.

FLORIBÚND, -Ă, floribunzi, -de, adj. Care are multe flori, care înflorește abundent. – Din lat. floribundus.

FLORICEÁ, -ÍCĂ, floricele, s. f. 1. Diminutiv al lui floare (I 1); florișoară. 2. (La pl.; și în sintagmele floricele boabe sau floricele de porumb) Boabe de porumb prăjite, umflate și crăpate, care seamănă cu niște flori mici albe; cocoșei, cocoși. – Floare + suf. -icea, -icică.

FLORÍCOL, -Ă, floricoli, -e, adj. Referitor la floricultură. ♦ (Despre plante ornamentale) Care are flori. ♦ (Despre insecte) Care trăiește pe flori. – Din fr. floricole.

FLORICULTÓR, -OÁRE, floricultori, -oare, s. m. și f. Specialist în floricultură. – De la floare (după agricultor, horticultor).

FLORICULTÚRĂ s. f. Ramură a horticulturii care cuprinde cultura plantelor ornamentale. – Din fr. floriculture.

FLORÍD, -Ă, florizi, -de, adj. (Despre boli) Care este în plină evoluție. – Din lat. floridus.

FLORIFÉR, -Ă, floriferi, -e, adj. Care produce flori. – Din fr. florifère.

FLORÍI s. f. pl. Sărbătoare creștină, care cade în duminica dinaintea Paștelui; duminica Floriilor. – Lat. *florilia (= Floralia).

FLORILÉGIU, florilegii, s. n. Culegere antologică de fragmente literare; crestomație. – Din it. florilegio, fr. florilège.

FLORÍNTE, florinți, s. m. Pasăre mică cu ciocul gros și roșiatic, cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui; florean, brotăcel (Carduelis chloris chloris). – Et. nec.