Toate definitiile
FADÓ, fadouri, s. n. Nume dat unui gen de cântece populare portugheze. [Acc. și: fádo] – Din port., fr. fado.
FÁDING, fadinguri, s. n. 1. Variație (slăbire sau accentuare) în timp a sunetelor unui aparat de radiorecepție, provocată de schimbările condițiilor de propagare a undelor prin atmosferă și stratosferă. 2. Modificare a culorii unei țesături sub acțiunea apei, a luminii etc. [Pr.: féding] – Din engl., fr. fading.
FAD, -Ă, fazi, -de, adj. 1. (Despre mâncăruri) Fără gust; searbăd, insipid. 2. Fig. Lipsit de expresie, plat, searbăd, insipid, anost. Stil fad. – Din fr. fade.
FACULTATÍV, -Ă, facultativi, -e, adj. Care este lăsat la alegerea, la voia cuiva, care nu este obligatoriu; benevol. – Din fr. facultatif.
FACULTÁTE, facultăți, s. f. 1. Capacitate, posibilitate, însușire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine. ♦ Însușire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acționa, a se dezvolta, a realiza ceva. 2. Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, condusă de un decan și cuprinzând un ansamblu de discipline înrudite între ele, pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate. – Din fr. faculté, lat. facultas, -atis.
FÁCULĂ, facule, s. f. Parte mai strălucitoare de pe discul solar. – Din fr. facule.
FACȚIÚNE, facțiuni, s. f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care de obicei se manifestă prin violență); partidă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. faction, lat. factio, -onis.
FACȚIÓS, -OÁSĂ, facțioși, -oase, adj. (Livr.) Care face parte dintr-o facțiune; p. ext. care urmărește să provoace tulburări și manifestări împotriva puterii existente. [Pr.: -ți-os] – Din fr. factieux, lat. factiosus.
FACTURIÉR, facturiere, s. n. Carnet care cuprinde formulare pentru facturi2. [Pr.: -ri-er] – Din fr. facturier.
FACTORIZÁT, -Ă, factorizați, -te, adj. (Mat.; despre numere sau expresii algebrice) Care a fost descompus în factori. – V. factoriza.
FÁCTORIȚĂ, factorițe, s. f. Poștăriță. [Acc. și: factoríță] – Factor + suf. -iță.
FACTORÍE, factorii, s. f. Punct de schimb (comercial) pe un teritoriu străin (și îndepărtat); spec. punct unde se face cumpărarea vânatului și aprovizionarea vânătorilor din regiunile nordice izolate. – Din rus. faktoria.
FACTORIÁL, factoriale, adj. (Mat.; în sintagma) Produs factorial (și substantivat, n.) = produs obținut prin înmulțirea numerelor întregi și succesive începând de la 1 și mergând până la numărul respectiv. [Pr.: -ri-al] – Din fr. factorielle.
FÁCTOR, factori, s. m. I. 1. Element, condiție, împrejurare care determină apariția unui proces, a unei acțiuni, a unui fenomen. 2. (Mat.) Fiecare dintre termenii unei înmulțiri. ◊ Factor prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat. Factor comun = număr care împarte exact oricare dintre termenii unei sume neefectuate. 3. Mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relație care caracterizează un sistem fizico-chimic. 4. Mărime caracteristică pentru un sistem tehnic, un material etc., stabilită prin raportul altor două mărimi diferite. II. Funcționar al poștei care duce corespondență la destinație; poștaș. [Acc. și: (II) factór] – Din fr. facteur, lat. factor.
FACTITÍV, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif.
FACTOLOGÍE s. f. Aglomerare de date și fapte într-o operă științifică ori literară, adesea fără interpretarea semnificației lor. – Cf. rus. faktologiia.
FACTOLÓGIC, -Ă, factologici, -ce, adj. Care se caracterizează prin factologie. – Din factologie.
FACTÁJ, factaje, s. n. Distribuire a scrisorilor, banilor, coletelor etc. la domiciliul destinatarilor. – Din fr. factage.
FACÓNDĂ s. f. (Franțuzism) Ușurință de a vorbi; elocință. – Din fr. faconde. Cf. lat. facundia.
FÁCLĂ, facle, s. f. Băț (la un capăt cu câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă) care servește la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii; torță. ♦ (Rar) Făclie. – Din bg. fakla.
FACILITÁTE, facilități, s. f. Însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilități de plată. – Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis.
FACILITÁRE, facilitări, s. f. Acțiunea de a facilita și rezultatul ei; înlesnire, ușurare. – V. facilita.
FACILITÁ, facilitez, vb. I. tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter.
FACÍL, -Ă, facili, -e, adj. Care se face, se produce fără greutate, cu puține eforturi. Muncă facilă. ♦ Care pare făcut, realizat cu puține eforturi, cu ușurință; p. ext. superficial, ușor. Versuri facile. ♦ Care se acomodează ușor, care este ușor de mulțumit. Caracter facil. – Din fr. facile, lat. facilis.
FACHIRÍSM s. n. Ansamblu de fapte aparent extraordinare săvârșite de fachiri; arta de a săvârși asemenea fapte; p. ext. scamatorie. – Din fr. fakirisme.
FACHÍR, fachiri, s. m. Călugăr sau ascet musulman ori hindus (care practică exercițiile yoga); (sens curent) prestidigitator, hipnotizator, îmblânzitor etc. de circ (originar din India). – Din fr. fakir.
FÁCHIE, fachii, s. f. (Rar) Făclie alcătuită dintr-un mănunchi de stuf uscat sau de fâșii de lemn, unse cu un material inflamabil. – Lat. fac(u)la.
FACEȚIÓS, -OÁSĂ, facețioși, -oase, adj. (Franțuzism) Glumeț, poznaș. [Pr.: -ți-os] – Din fr. facétieux.
FACEȚÍE, faceții, s. f. (Franțuzism) Snoavă. – Din fr. facétie.
FÁCERE, faceri, s. f. Acțiunea de a (se) face și rezultatul ei. ◊ Facere de bine = binefacere. ♦ (În credințele religioase) Creare a lumii de către Dumnezeu. ◊ Facerea sau Cartea facerii = cartea întâi din Vechiul Testament; geneza. ♦ Construire, zidire. ♦ Naștere. – V. face.