Toate definitiile
FÍTING, fitinguri, s. n. Piesă de legătură tubulară cu ajutorul căreia se poate face o prelungire, o schimbare de direcție, o derivație etc. la conductele metalice pentru fluide, la armături etc. – Din germ. Fitting.
FITOBIOLÓGIC, -Ă, fitobiologici, -ce, adj. De fitobiologie. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. phytobiologique.
FITOBIOLOGÍE s. f. Biologie vegetală. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. phytobiologie.
FITOCENÓTIC, -Ă, fitocenotici, -ce, adj. De fitocenoză. – Din fr. phytocénose.
FITOCENÓZĂ, fitocenoze, s. f. Asociație de plante care trăiesc într-un anumit mediu și sunt condiționate de anumiți factori fizici, geografici și biologici. – Din fr. phytocénose.
FITOCHIMÍE s. f. Studiul proceselor chimice care au loc în plante. – Din fr. phytochimie.
FITOCÍD, -Ă, fitocizi, -de, adj., s. n. (Substanță) care produce moartea plantelor sau a organelor lor. – Din fr. phytocide.
FITOFÁG, -Ă, fitofagi, -ge, adj., s. m. (Animal) care se hrănește cu plante (producând pagube). – Din fr. phytophage.
FITOFARMACEÚTIC, -Ă, fitofarmaceutici, -ce, adj. Care aparține fitofarmaciei, privitor la fitofarmacie. [Pr.: -ce-u-] – Din fr. phytopharmaceutique.
FITOFARMACÍE s. f. 1. Domeniu al farmaciei care se ocupă cu prepararea produselor destinate protejării plantelor împotriva paraziților. 2. Știința preparării medicamentelor pe baza plantelor medicinale. – Din fr. phytopharmacie.
FITOFIZIOLOGÍE s. f. Fiziologie a plantelor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. phyto-physiologie.
FITOGÉN, -Ă, fitogeni, -e, adj. (Geol.; despre roci) De origine vegetală. – Din fr. phytogène.
FITOGEOGRÁFIC, -Ă, fitogeografici, -ce, adj. De fitogeografie. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. phytogéographique.
FITOGEOGRAFÍE s. f. Studiul răspândirii plantelor pe glob. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. phytogéographie.
FITOHORMÓN, fitohormoni, s. m. Hormon vegetal. – Din fr. phytohormone.
FITOPARAZÍT, fitoparaziți, s. m. Parazit al unei plante. – Din fr. phytoparasite.
FITOPATOGÉN, -Ă, fitopatogeni, -e, adj., s. m. (Agent fizic, chimic etc.) care provoacă îmbolnăvirea plantelor. – Din fr. phytopathogène.
FITOPATOLÓG, -Ă, fitopatologi, -ge, s. m. și f. Specialist în fitopatologie. – Din fitopatologie (derivat regresiv).
FITOPATOLÓGIC, -Ă, fitopatologici, -ce, adj. De fitopatologie. – Din fr. phytopathologique.
FITOPATOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază bolile plantelor, agenții care le produc și metodele de combatere și de prevenire a îmbolnăvirilor. – Din fr. phytopathologie.
FITOPLANCTÓN, fitoplanctonuri, s. n. Plancton format din plante acvatice inferioare. – Din fr. phytoplancton.
FITOSANITÁR, -Ă, fitosanitari, -e, adj. Referitor la sănătatea plantelor; care contribuie la sănătatea plantelor. – Din fr. phytosanitaire.
FITOTÉHNIC, -Ă, fitotehnici, -ce, adj. Care aparține fitotehniei, privitor la fitotehnie. – Din fr. phytotechnique.
FITOTEHNÍE s. f. Știință care se ocupă cu tehnica culturii plantelor agricole, în scopul obținerii unei producții cât mai bogate și de calitate superioară. – Din fr. phytotechnie.
FITOTERAPEÚT, -Ă, fitoterapeuți, -te, s. m. și f. Specialist în fitoterapie. [Pr.: -pe-ut-] – Din fr. phytothérapeute.
FITOTERÁPIC, -Ă, fitoterapici, -ce, adj. (Med.) Care este folosit în fitoterapie; de fitoterapie. – Din fr. phytothérapique.
FITOTERAPÍE s. f. 1. Ramură a fitopatologiei care se ocupă cu mijloacele de prevenire și de combatere a bolilor, a paraziților și a dăunătorilor plantelor cultivate. 2. (Med.) Tratament cu preparate din plante medicinale. – Din germ. Phytotherapie, fr. phytothérapie.
FITOTÓXIC, -Ă, fitotoxici, -ce, adj., s. m. (Substanță) care are acțiune toxică asupra plantelor. – Din fr. phytotoxique.
FITOTOXÍNĂ, fitotoxine, s. f. (Bot.) Toxină vegetală. – Din germ. Phytotoxin, engl. phitotoxin.
FITOTRÓN, fitotroane, s. n. Instalație specială de mari dimensiuni în care se cultivă plante sub lumină, temperatură, umiditate etc. dirijate, în scopuri experimentale. – Din fr. phytotron.