Toate definitiile
FIRÚȚ, -Ă, firuțe, s. n., s. f. 1. S. n. (Reg.) Firicel. 2. S. f. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, foarte răspândite în vegetația pajiștilor naturale (Poa). – Fir + suf. -uț.
FIULÉȚ, fiuleți, s. m. Diminutiv al lui fiu; fiuț. [Pr.: fi-u-] – Fiu + suf. -(u)leț.
FÍSC s. n. Instituție de stat care stabilește și încasează contribuțiile către stat, urmărește pe cei care nu și-au plătit în termen aceste contribuții etc. – Din fr. fisc, it. fisco.
FISCALÍSM s. n. Politică financiară constând în perceperea de la populație, prin diverse sisteme fiscale, a unor impozite și taxe exagerate. – Fiscal + suf. -ism.
FISCALITÁTE s. f. Sistem de percepere a impozitelor și taxelor prin fisc. ♦ Totalitatea obligațiilor fiscale ale cuiva. – Din fr. fiscalité.
FISIBILITÁTE s. f. Proprietate a lemnului de a crăpa sau a se despica de-a lungul unei suprafețe paralele cu fibrele, la lovirea în această direcție cu ajutorul unei pene. – Din fr. fissibilité.
FISIONÁ, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic în mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.
FISIONÁBIL, -Ă, fisionabili, -e, adj. (Despre nuclee atomice) Care poate fi fisionat, care se poate fisiona. [Pr.: -si-o-] – Din fr. fissionable.
FISIONÁRE, fisionări, s. f. Acțiunea de a fisiona și rezultatul ei. [Pr.: -si-o-] – V. fisiona.
FISTÍC s. m. 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (l), cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust. [Var.: (2) fâstấc s. m.] – Din tc. fistic, ngr. fistíki.
FISTICHÍU, -ÍE, fistichii, adj. 1. (Înv.) De culoarea fisticului (2); verde-gălbui. 2. Fig. Curios, ciudat; extravagant. – Din tc. fistikî.
FÍSTULĂ, fistule, s. f. (Med.) Canal format accidental sau în urma unei operații, care comunică spre interior cu o glandă sau cu o cavitate naturală ori patologică și care drenează în afară secrețiile acestora; ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. – Din fr. fistule.
FISTULÓS, -OÁSĂ, fistuloși, -oase, adj. Care are fistule, care formează o fistulă, cu aspect de fistulă. – Din fr. fistuleux.
FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.
FISURÁRE, fisurări, s. f. Acțiunea de a (se) fisura și rezultatul ei. – V. fisura.
FISURÁT, -Ă, fisurați, -te, adj. (Despre corpuri solide) Care are fisuri. – V. fisura.
FISÚRĂ, fisuri, s. f. Crăpătură îngustă, plesnitură la suprafața sau în interiorul unui corp solid (metal, beton, aliaj, piatră, os etc.). – Din fr. fissure, lat. fissura.
FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.
FÍȘĂ, fișe, s. f. 1. Foaie (mică) de hârtie sau de carton pe care își face însemnări cel ce strânge material pentru elaborarea unei opere, pe care se redau extrase dintr-o lucrare etc. ♦ (În biblioteci) Foaie de carton de format unitar pe care se trec datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la o publicație periodică. ♦ Fișă personală = act în care se trec datele personale ale unui salariat. Fișă de sănătate = document în care se trec date în legătură cu sănătatea cuiva. Fișă de evidență = foaie volantă folosită în lucrările de evidență contabilă pentru urmărirea sistematică a fiecărui mijloc economic, proces sau sursă sub aspectul creșterii, al diminuării și al existenței soldului la o anumită dată. Fișă tehnologică = (formular care conține) totalitatea indicațiilor privitoare la fazele unui anumit proces de producție. 2. (Tehn.) Piesă de la capătul unui cordon de rețea, care se introduce într-o priză, într-un cuplu etc. spre a stabili legătura cu o linie electrică, telefonică etc. – Din fr. fiche.
FÍȘCĂ, fiști, s. f. (Reg.) Biciușcă; p. ext. lovitură dată cu biciușca. – Formație onomatopeică.
FIȘIÉR, fișiere, s. n. 1. Colecție de fișe organizate într-un anumit fel. ♦ (În biblioteci) Catalog. 2. Dulap sau cutie în care se păstrează fișe. [Pr.: -și-er] – Din fr. fichier.
FIȘÍU, fișiuri, s. n. (Franțuzism) Batic subțire de mătase. – Din fr. fichu.
FIȘTECÁRE pron. nehot. v. fiecare.
FIȘTÉICĂ, fișteici, s. f. (Reg.) Bucată de pământ lungă și îngustă; fâșie de pământ (arabil). – Et. nec.
FIT s. n. (Fam.; în expr.) A trage la fit = a lipsi de la datorie, în special de la orele de școală; a chiuli. – Cf. rus. kvit, germ. quitt.
FITECÉ adj. nehot. (Pop.) Fiecare, fiece. – Fie1 + te + ce.
FITECÍNE pron. nehot. (Pop.) Fiecine. – Fie1 + te + cine.
FITÍL, fitiluri, s. n. 1. Fir de bumbac răsucit sau țesut, în formă de sfoară, șiret, panglică sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, în mijlocul lumânărilor, într-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etc. ♦ Fir de bumbac răsucit sau țesut care servește, împreună cu cremenea și amnarul, la aprins. 2. Șnur muiat într-o substanță inflamabilă, servind altădată la transmiterea focului pentru aprinderea încărcăturilor la armele de foc, iar azi pentru aprinderea încărcăturilor de exploziv în mine, în cariere etc.; tub făcut din metal sau dintr-un material textil și umplut cu material inflamabil, servind în același scop. ◊ Expr. (Fam.) A băga (sau a vârî) un fitil (sau fitiluri) = a provoca intrigi, discordie. – Din tc. fitil.
FITILÍ, fitilesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A instiga pe cineva. – De la fitil.
FITILÍST, -Ă, fitiliști, -ste, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) intrigant. – Fitili + suf. -ist.