Toate definitiile

FILTRÁT, -Ă, filtrați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a (Cost) trecut prin filtru¹ sau prin alt mediu permeabil. 2. S. n. Lichid sau soluție care a fost filtrată și nu mai conține materii eterogene sau în suspensie. – V. filtra.

FILTRÁRE, filtrări, s. f. Acțiunea de a (se) filtra; filtraj. – V. filtra.

FILTRÁNT, -Ă, filtranți, -te, adj. Care filtrează, care servește la filtrare. – Din fr. filtrant.

FILTRÁJ, filtraje, s. n. (Rar) Filtrare. ♦ Operație prin care se selectează o parte din informația înregistrată într-un computer. – Din fr. filtrage.

FILTRÁBIL, -Ă, filtrabili, -e, adj. Care poate fi filtrat. Virus filtrabil = virus foarte mic, care trece prin filtrele¹ cele mai fine și care nu se poate vedea la microscopul obișnuit. – Filtra + suf. -bil.

FILOZOFICÉȘTE adv. (Rar) – Din punct de vedere filozofic; în mod filozofic; ca un filozof. – Filozofic + suf. -ește.

FILOZÓFIC, -Ă, filozofici, -ce, adj. Care aparține filozofiei, privitor la filozofie, caracteristic filozofului; care dovedește, exprimă înțelepciune. – Din fr. philosophique.

FILOZOFÁRE, filozofări, s. f. Faptul de a filozofa. – V. filozofa.

FILOZOFÁLĂ, filozofale, adj.f. (în sintagma) Piatră filozofală = a) substanță imaginară despre care alchimiștii credeau că are forța miraculoasă de a transforma metalele în aur; b) fig. lucru imposibil de aflat; lucru, descoperire de o importanță capitală. – Din fr. philosophale.

FILOZOFÁ, filozofez, vb. I. Intranz. (Fam.) A face reflecții asupra problemelor vieții. – Din fr. philosopher, lat. philosophari.

FILOXÉRĂ, filoxere, s. f. 1. Insectă parazită care distruge rădăcina și frunzele viței de vie (Phylloxera vastatrix). 2. Boală a viței de vie provocată de filoxeră (1). – Din fr. phylloxéra.

FILOTIMÍE s. f. (Înv.) 1. Dărnicie, generozitate. 2. Ambiția de a dobândi stima și prețuirea oamenilor. – Din ngr. filotimia.

FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s. n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S. n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.

FILOSÓF, -OÁFĂ s. m. și f. v. filozof.

FILONICHÍE, filonichii, s. f. (Înv.) Discuție aprinsă; ceartă, dispută. – Din ngr. filonikía.

FAR, faruri, s. n. 1. Construcție înaltă prevăzută cu o sursă de lumină puternică, pentru semnalarea la distanță a punctelor importante situate de-a lungul liniilor de navigație maritimă. 2. Corp de iluminat (la automobile, locomotive etc.) care proiectează lumina într-o anumită direcție sub forma unui fascicul divergent. – Din fr. phare, lat. pharus, it. faro.

FÁPTIC, faptice, adj.n. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic. – Fapt + suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii.

FAPT, fapte și (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum.

FALSIFICÁT, -Ă, falsificați, -te, adj. Imitat, schimbat, transformat etc. astfel încât să pară autentic, cu scopul de a înșela. [Var.: (pop.) falșificat, -ă adj.] – V. falsifica.

FALȚ, falțuri, s. n. 1. Clește de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 2. Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit. 3. Tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scânduri, a unei țigle etc., pentru a permite îmbinarea cu altă scândură, țiglă etc. cu o tăietură corespunzătoare. ♦ Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă subțire, pentru a permite îmbinarea cu altă foaie; p. ext. îmbinare astfel realizată. 4. (Poligr.) Bentiță de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planșele intercalate într-un volum. – Din germ. Falz[eisen].

FALȘITÁTE s. f. v. falsitate.

FALȘIFICATÓR, -OÁRE s. m. și f. v. falsificator.

FALȘIFICÁT, -Ă adj. v. falsificat.

FALȘIFICÁRE s. f. v. falsificare.

FALȘIFICÁ vb. I v. falsifica.

FALȘ, -Ă adj. v. fals.

FALSITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este fals, mincinos, neautentic; lipsă de adevăr. 2. Atitudine, comportare fățarnică; ipocrizie, fățărnicie, prefăcătorie. [Var.: (pop.) falșitáte s. f.] – Din it. falsità, lat. falsitas, -atis.

FALSIFICATÓR, -OÁRE, falsificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un fals (II). [Var.: falșificatór, -oáre s. m. și f.] – Din fr. falsificateur.

FALSIFICÁRE, falsificări, s. f. Acțiunea de a falsifica și rezultatul ei; contrafacere. [Var.: (pop.) falșificáre s. f.] – V. falsifica.

FIRÚȘCĂ s. f. (Bot.; reg.; în compusul) Firușca-șopârlelor = mică plantă erbacee, cu flori brune-violete dispuse în spice, care crește în pășuni alpine (Poa alpina). [Var.: firíșcă s. f.] – Fir + suf. -ușcă.