Toate definitiile
FÁRMEC, farmece, s. n. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloace magice întrebuințate pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie. ◊ Loc. adv. Ca prin farmec = într-un mod miraculos, pe neașteptate, dintr-o dată. 2. Ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încântă, atrage pe cineva. Farmecul pădurii. ♦ Desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru fermecător. – Lat. pharmacum.
FARMAZONÍE, farmazonii, s. f. (Pop.) Vrajă, farmec (vrăjitoresc). – Farmazon + suf. -ie.
FARMAZÓN, -OÁNĂ, farmazoni, -oane, s. m. și f. (Pop.) Vrăjitor. ♦ Fig. Om șiret, viclean. – Din rus. farmazon.
FARMACOVIGILÉNȚĂ s. f. Vigilență față de efectele nocive ale medicamentelor (luate în exces) asupra organismului. – Din fr. pharmacovigilance.
FARMACOTERAPÍE s. f. Terapie bazată pe medicamente. – Din fr. pharmacothérapie.
FARMACOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul originii, proprietăților fizice și chimice, compoziției, clasificării și acțiunii terapeutice a medicamentelor asupra organismului. – Din fr. pharmacologie.
FARMACOLÓGIC, -Ă, farmacologici, -ce, adj. Care aparține farmacologiei, care se referă la farmacologie. – Din fr. pharmacologique.
FARMACOLÓG, -OGĂ, farmacologi, -oge, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu studiul farmacologiei, specialist în farmacologie. – Din fr. pharmacologue.
FARMACODINAMÍE s. f. Ramură a farmacologiei care studiază efectul medicamentelor asupra organismului (normal sau bolnav). – Din fr. pharmacodynamie.
FANTÓM s. n. v. fantomă.
FANTÓMĂ, fantome, s. f. Ființă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni cu imaginația tulburată sau pe care o creează fantezia scriitorilor; nălucă, stafie, strigoi, fantasmă, arătare. ♦ Fig. Ceea ce are o existență incertă, fictivă, ceea ce (nici) nu există în realitate. ◊ (Adjectival) Guvern fantomă. – Din fr. fantôme.
FARMACÍST, -Ă, farmaciști, -ste, s. m. și f. Persoană calificată care se ocupă cu prepararea, controlul și distribuirea sau vinderea medicamentelor. – Farmacie + suf. -ist. Cf. it. farmacista.
FARMACÍE, farmacii, s. f. 1. Știință care se ocupă cu problemele preparării, păstrării, controlului și distribuirii medicamentelor. 2. Loc special amenajat în care se păstrează, se distribuie, se vând și uneori se prepară medicamente; potică1, spițerie. – Din fr. pharmacie, lat. pharmacia.
FARMACEÚTIC, -Ă, farmaceutici, -ce, adj. Care aparține farmaciei, privitor la farmacie. – Din fr. pharmaceutique, lat. pharmaceuticus.
FARISÉU, farisei, s. m. 1. Membru al unei grupări politico-religioase la vechii evrei, care reprezenta interesele populației orășenești înstărite și care se caracteriza prin formalism exagerat în respectarea ritualului religios. 2. Fig. Om ipocrit, fățarnic, prefăcut. – Din sl. fariseĩ.
FARISEÍSM s. n. Ipocrizie, fățărnicie, duplicitate. – Din fr. pharisaïsm (după fariseu).
FARISÉIC, -Ă, fariseici, -ce, adj. Ipocrit, fățarnic, prefăcut. [Pr.: -se-ic] – Din fr. pharisaïque (după fariseu).
FARINGOSCÓP, faringoscoape, s. n. Instrument cu ajutorul căruia se examinează faringele. – Din fr. pharyngoscope.
FIROSCÓS, -OÁSĂ, firoscoși, -oase, adj., s. m. și f. (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept. – Filozof + [din] fire scos.
FIRÓS, -OÁSĂ, firoși, -oase, adj. (Rar) Care conține (multe) fire, cu aspect de fire. – Fir + suf. -os.
FÍRNIS s. n. Soluție făcută din ulei vegetal sau din rășini și oxizi metalici, folosită la prepararea vopselelor și a chitului sau drept grund pentru lemnărie. – Din germ. Firnis.
FIRMULÍȚĂ, firmulițe, s. f. Diminutiv al lui firmă. – Firmă + suf. -uliță.
FIRMITÚRĂ s. f. v. firimitură.
FÍRMĂ, firme, s. f. 1. Inscripție executată pe un zid, pe o placă etc., așezată la intrarea unui magazin, a unei întreprinderi etc. și pe care este indicată denumirea, destinația, caracterul acestora; p. ext. placă, panou cuprinzând această inscripție (adesea însoțită sau încadrată de motive și desene ornamentale, lumini etc.). 2. Denumire convențională sub care funcționează o întreprindere. – Din germ. Firma.
FARINGOLARINGÍTĂ, faringolaringite, s. f. Boală care constă în inflamarea concomitentă a faringelui și a laringelui. – Din fr. pharyngo-laryngite.
FARINGÍSM s. n. (Med.) Iritație a faringelui. – Din fr. pharyngisme.
FIRMÁN, firmane, s. n. Ordin emis de sultan (prin care erau numiți sau maziliți guvernatorii și domnitorii depinzând de Imperiul Otoman). – Din tc. fermān.
FÍRAV, -Ă, firavi, -e, adj. Care are o constituție delicată; slăbuț, plăpând, gingaș. ♦ Fig. (Cam) slab din punctul de vedere al calității, al temeiniciei. Argumentație firavă. [Acc. și: firáv] – Din *sl. chyravŭ „bolnăvicios” (< chyra „boală”), apropiat de fir.
FIRÍZ, firize, s. n. (Reg.) Ferăstrău de mână. [Pl. și: firizuri. – Var.: firéz s. n.] – Din magh. fürész.
FIRIȘÓR, firișoare, s. n. Firicel. – Fir + suf. -ișor.