Toate definitiile

FÁSCIE², fascii, s. f. (Anat.) Foiță care acoperă mușchii sau alte regiuni anatomice. – Din lat. fascia.

FÁSCIE¹, fascii, s. f. l. (La pl.) Mănunchi de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea, având la mijloc, în partea superioară, o secure și purtat de lictorii care însoțeau pe unii magistrați romani. 2. Fascină. – Din lat. fascis.

FASCÍCULĂ, fascicule, s. f. Fiecare dintre părțile unei opere unice care se publică în etape succesive (urmând a fi reunite într-un tot după apariția integrală a lucrării). ♦ Broșură conținând o parte, un capitol dintr-un roman publicat în fragmente succesive; p. gener. broșură. ♦ Coală de tipografie fălțuită. [Var.: fascícolă s. f.] – Din fr. fascicule.

FASCICULÁT, -Ă, fasciculați, -te, adj. Dispus în formă de fascicul, de mănunchi, de tufă. Rădăcină fasciculată. – Din fr. fasciculé.

FAZOTRÓN, fazotroane, s. n. (Fiz.) Sincrociclotron. – Din fr., engl. phasotron, germ. Phasotron, rus. fazotron.

FAZITRÓN, fazitroane, s. n. Tub electronic care realizează modulații ale oscilațiilor de înaltă frecvență. – Din fr. phasitron.

FÁZĂ, faze, s. f. Fiecare dintre etapele distincte din evoluția unui proces din natură sau din societate; fiecare dintre stările succesive ale unei transformări. ♦ Fiecare dintre aspectele succesive pe care le iau Luna și unele planete, determinate de orientarea pe care o au față de Pământ părțile din suprafața lor iluminate de Soare. ♦ Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. ♦ (Fiz.) Argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp și care caracterizează mărimea în orice moment. ◊ (În expr.; fam.) A fi pe fază = (a fi atent și) a acționa prompt, la momentul potrivit. – Din fr. phase.

FAZANERÍE, fazanerii, s. f. Crescătorie de fazani. – Fazan + suf. -erie.

FAZÁN, fazani, s. m. 1. Pasăre de mărimea unei găini, cu coada lungă și ascuțită, al cărei bărbătuș se distinge printr-un penaj frumos și viu colorat, vânată pentru carnea ei gustoasă (Phasianus colchicus). 2. (Arg.) Naiv, fraier. ◊ Expr. (Fam.) A pica de fazan = a fi păcălit (din naivitate). – Din rus. fazan. Cf. fr. faisan.

FAVORIZÁRE, favorizări, s. f. Acțiunea de a favoriza și rezultatul ei. – V. favoriza.

FAVORIZÁNT, -Ă, favorizanți, -te, adj. Care favorizează. – Din fr. favorisant.

FAVORITÍSM, favoritisme, s. n. Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri; (la pl.) favoruri acordate cuiva în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoritisme.

FAVORÍT, -Ă, favoriți, -te, adj., subst. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Barbă care încadrează de o parte și de alta obrazul, lăsând bărbia liberă. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit.

FAVORÁBIL, -Ă, favorabili, -e, adj. 1. (Despre acțiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor față de cineva sau de ceva. – Din fr. favorable, lat. favorabilis.

FAURMÁUR s. m. (Pop.) Meștergrindă. [Pr.: fa-ur-ma-ur] – Et. nec.

FÁUR², fauri, s. m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Gândăcel lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie (Elater segetum). – Lat. faber, -bri.

FÁUR¹ s. m. (Pop.) Februarie. – Din făurar¹ (derivat regresiv).

FAUNÍSTIC, -Ă, faunistici, -ce, adj. De faună. [Pr.: fa-u-] – Faună + suf. -istic.

FÁUNĂ, faune, s. f. Totalitatea speciilor de animale de pe glob, dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc. [Pr.: fa-u-] – Din fr. faune.

FÁUN, fauni, s. m. Zeu al fecundității din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap. – Din lat. faunus.

FAULTÁRE, faultări, s. f. Acțiunea de a faulta și rezultatul ei.[Pr.: fa-ul-] – V. faulta.

FAȚÉTĂ, fațete, s. f. 1. Fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ Fig. Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu. 2. (În sintagma) Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. (Tipogr.) Placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie. – Din fr. facette (refăcut după față).

FAȚETÁT², -Ă, fațetați, -te, adj. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete. – V. fațeta.

FAȚETÁT¹ s. n. Fațetare. – V. fațeta.

FAȚETÁRE, fațetări, s. f. Acțiunea de a fațeta; fațetat. – V. fațeta.

FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter.

FASCÍCUL, fascicule, s. n. Grup format din mai multe elemente de același fel, așezate în formă de mănunchi. ◊ (Mat.) Fascicul de drepte = totalitatea dreptelor care trec prin același punct fix. ♦ (Fiz.) Mănunchi de raze luminoase sau vizuale cu secțiune bine delimitată; ansamblu de particule aflate în mișcare ordonată. ♦ (Anat.) Grup de fibre care au aceeași așezare și aceeași distribuție. ♦ (Bot.) Țesut conducător format din fibre care străbat în același sens părțile unei plante. [Var.: fascícol s. n.] – Din fr. fascicule, lat. fasciculus.

FASCÍCOLĂ s. f. v. fasciculă.

FASCÍCOL s. n. v. fascicul.

FÁRSĂ, farse, s. f. 1. Comedie cu conținut ușor, în care comicul provine în primul rând din vorbe de spirit și din situații amuzante, uneori burlești (nu din studiul aprofundat al caracterelor). 2. Faptul de a păcăli pe cineva cu scopul de a se amuza; mijloace folosite în acest scop; păcăleală, festă. – Din fr. farce.