Toate definitiile
NEȘÁNSĂ, neșanse, s. f. Întâmplare nefavorabilă; nenoroc, ghinion. – Ne- + șansă.
NEȘIFONÁBIL, -Ă, neșifonabili, -e, adj. (Despre țesături, confecții) Care nu se șifonează (ușor). – Ne- + șifonabil.
NEȘTAMPILÁT, -Ă, neștampilați, -te, adj. (Despre mărci poștale) Care nu este ștampilat; neobliterat. – Ne- + ștampilat.
NEȘTE art. nehot. v. niște.
NEȘTÉRS, -EÁRSĂ, neșterși, -se, adj. Care nu poate fi șters, distrus, înlăturat. ♦ Fig. Care nu poate fi uitat, care rămâne veșnic în amintire. – Ne- + șters.
NEȘTIINȚÍFIC, -Ă, neștiințifici, -ce, adj. Care nu aparține științei, care nu are caracter științific. – Ne- + științific (după fr. non-scientifique).
NEȘTÍNE pron. nehot. (Înv. și reg.) Cineva, careva; oricare, fiecare. – Lat. nescio + qui + ne.
NEȘTIRBÍT, -Ă, neștirbiți, -te, adj. (Adesea fig.) Neatins, intact. – Ne- + știrbit.
NEȘTÍRE s. f. (în loc. adv.) În neștire = a) fără să-și dea seama, fără a ști cum sau de ce; la întâmplare; absent, distrat; p. ext. involuntar; b) fără rost, fără sens, în mod inutil; c) fără măsură, fără socoteală; la nesfârșit. (Rar) Din neștire = din nebăgare de seamă; involuntar. – Ne- + știre.
NEȘTIÚT, -Ă, neștiuți, -te, adj. Care nu este (încă) știut, cunoscut, cercetat, descoperit; necunoscut; p. ext. tainic, ascuns, nepătruns; spec. anonim. [Pr.: -ști-ut] – Ne- + știut.
NEȘTIUTÓR, -OÁRE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. ♦ (Substantivat) Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv; p. ext. inofensiv. [Pr.: -ști-u-] – Ne- + știutor.
NET, -Ă, neți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Clar, deslușit, precis; hotărât, categoric. 2. (Despre venituri) Din care s-au scăzut cheltuielile, impozitele; curat; (despre greutatea mărfurilor) din care s-a scăzut daraua, ambalajul. – Din fr. net.
NETALENTÁT, -Ă, netalentați, -te, adj. Lipsit de talent. – Ne- + talentat.
NETÁM-NESÁM adv. v. nitam-nisam.
NETÁM-NISÁM adv. v. nitam-nisam.
NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Ne- + tăgăduit.
NÉTED, -Ă, netezi, -de, adj. 1. Care are suprafața dreaptă, fără asperități; p. ext. lucios, alunecos. ♦ Mușchi neted sau musculatură, fibră (musculară) netedă = mușchi sau musculatură, fibră (musculară) care nu prezintă striații. ♦ (Despre piele; p. ext. despre părți ale corpului) Fără crețuri, fără zbârcituri, întins, catifelat, mătăsos. ♦ (Despre păr) Lins, întins. 2. (Despre suprafețe, locuri, terenuri) Care este drept, fără asperități, care este lipsit de denivelări, de accidente: întins, plan, șes. ♦ (Despre drumuri) Fără hopuri sau făgașuri; plat, drept, uniform; lin. ♦ Expr. (Adverbial) A-i veni (sau a-i fi) neted = a-i fi ușor, comod să facă ceva, a-i veni la îndemână. 3. Fig. Clar, precis, limpede, deslușit; p. ext. deschis, fățiș, direct. – Lat. nitidus, -a.
NETEMEINICÍE, netemeinicii, s. f. Lipsă de temeinicie; spec. viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicție, care constă fie în greșita sau incompleta stabilire a faptelor, fie în lipsa de motivare, fie într-o motivare contradictorie sau în nefondarea ei pe un articol de lege. – Ne- + temeinicie.
NETEMPERÁT, -Ă, netemperați, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de moderație, de cumpătare. 2. (Muz.; despre sisteme de intonație) Care nu este temperat. – Ne- + temperat (după fr. intempéré).
NETERMINÁT, -Ă, neterminați, -te, adj. Care nu este realizat până la sfârșit; nefinalizat. – Ne- + terminat2.
NETEZÍME s. f. 1. Însușire a unui obiect de a fi neted (1); însușire a unei suprafețe. a unui loc, teren de a fi neted (2). 2. (Concr.) Suprafață dreaptă, netedă sau lipsită de accidente; neteziș. – Neted + suf. -ime.
NETEZÍRE s. f. Acțiunea de a netezi și rezultatul ei. – V. netezi.
NETEZÍȘ, netezișuri, s. n. (Rar) Netezime (2). – Neted + suf. -iș.
NETEZÍT, -Ă, neteziți, -te, adj. 1. Care a fost făcut neted. 2. (Reg.; despre păr, barbă etc.) Potrivit, aranjat, bine pieptănat. – V. netezi.
NETEZITOÁRE, netezitori, s. f. 1. Mistrie specială de metal, cu paleta îndoită, folosită pentru a netezi tencuiala la muchiile sau la unghiul dintre zidurile unei construcții. 2. Unealtă agricolă formată din mai multe bare paralele, legate între ele cu lanțuri, folosită la nivelarea pământului (după arat). – Netezi + suf. -toare.
NETEZITÓR, netezitoare, s. n. 1. Unealtă folosită pentru îndreptarea și netezirea muchiilor formelor de turnătorie. 2. Mașină formată din doi cilindri între care se trece un material pentru a fi netezit. – Netezi + suf. -tor.
NÉTO adv. (Și adjectival) Fără impozite, rețineri sau alte cheltuieli; fără dara. – Din it., germ. netto.
NETRANSFERÁBIL, -Ă, netransferabili, -e, adj. Care nu poate fi transferat. – Ne- + transferabil.
NETREBNICÍE, netrebnicii, s. f. Faptă, atitudine, comportare de om netrebnic; ticăloșie, mârșăvie, josnicie. – Netrebnic + suf. -ie.
NETREBUINCIÓS, -OÁSĂ, netrebuincioși, -oase, adj. Care nu este trebuincios; nefolositor, inutil. [Pr.: -bu-in-] – Ne- + trebuincios.