Toate definitiile
NEPUNCTUÁL, -Ă, nepunctuali, -e, adj. (Despre oameni) Care nu este punctual; (rar) neexact. [Pr.: -tu-al] – Ne- + punctual.
NEPÚSĂ adj. (Pop. și fam.; în expr.) Pe (sau cu) nepusă masă = repede, fără întârziere; pe neașteptate, în mod surprinzător. – Ne- + pus.
NEPUTINCIÓS, -OÁSĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forță; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Ne- + putincios.
NEPUTÍNȚĂ, neputințe, s. f. 1. Faptul de a nu avea forța, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a acționa; incapacitate; imposibilitate. ◊ Loc. adj. și adv. Cu neputință = a) imposibil; irealizabil; b) (în mod) imaginar, ireal. 2. Lipsă de putere fizică, de forță, de energie; slăbiciune, nevolnicie; spec. stare proastă, suferință provocată de boală sau de bătrânețe; p. ext. (mai ales la pl.) bătrânețe; boală; infirmitate. ◊ Expr. (Fam.) A-l trece (pe cineva) neputința = a se scăpa pe el. – Ne- + putință.
NERAMBURSÁBIL, -Ă, nerambursabili, -e, adj. Care nu poate sau nu trebuie să fie rambursat. – Ne- + rambursabil.
NERÁMZ s. m. v. naramz.
NERÁS, -Ă, nerași, -se, adj. Care nu este ras; căruia i-a crescut barbă. – Ne- + ras1.
NERAȚIONÁL, -Ă, neraționali, -e, adj. 1. Care nu este conform cu principiile și cerințele rațiunii, care nu poate fi înțeles cu ajutorul rațiunii; irațional (1). 2. (Despre oameni) Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau ce spune); necugetat, nechibzuit. 3. Care nu a fost bine gândit, bine chibzuit, care denotă nesocotință. [Pr.: -ți-o-] – Ne- + rațional.
NERĂBDĂTÓR, -OÁRE, nerăbdători, -oare, adj. 1. Care nu are răbdare: impacient; p. ext. care nu poate să se stăpânească; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprimă nerăbdare. – Ne- + răbdător.
NERĂMZÁT, -Ă adj. v. naramzat.
NERĂMZÍU, -ÍE adj. v. narangiu.
NERĂPITÓR, -OÁRE, nerăpitori, -oare, adj. (Despre animale) Care nu prinde și nu se hrănește cu animale, de obicei vii. ♦ Care nu aparține ordinelor de păsări de pradă. – Ne- + răpitor.
NERĂSUFLÁT s. n. (În loc. adv.) Pe nerăsuflate = dintr-o răsuflare; foarte repede, fără oprire. – Ne- + răsuflat.
NERĂZBĂTUT, -Ă, nerăzbătuți, -te, adj. Care nu poate fi răzbătut, pătruns, străpuns. ♦ Fig. Care nu poate fi învins, depășit, rezolvat. – Ne- + răzbătut.
NERĂZBÍT, -Ă, nerăzbiți, -te, adj. (Rar) Care nu poate fi răzbit, prin care nu se poate străbate, peste care nu se poate trece; de nepătruns. – Ne- + răzbit.
NEREALÍST, -Ă, nerealiști, -ste, adj. Care nu este realist. [Pr.: -re-a-] – Ne- + realist.
NERECEPTÍV, -Ă, nereceptivi, -e, adj. Care nu este receptiv la impresii din afară și nu le privește cu interes. ♦ Care învață, asimilează greu. – Ne- + receptiv (după fr. non-réceptif).
NERECEPȚIONÁT, -Ă, nerecepționați, -te, adj. 1. Care nu a fost luat în primire verificându-i-se calitatea. 2. Care nu a fost recepționat prin aparatură radio. [Pr.: -ți-o-] – Ne- + recepționat.
NERECOLTÁT, -Ă, nerecoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Care nu este recoltat. – Ne- + recoltat.
NERECONCILIÁBIL, -Ă, nereconciliabili, -e, adj. (Livr.) Care nu se poate pune de acord, concilia, împăca, care este de neîmpăcat; ireconciliabil. [Pr.: -li-a-] – Ne- + reconciliabil.
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Ne- + recunoscător.
NERECUNOȘTÍNȚĂ s. f. Lipsă de recunoștință; faptul, însușirea de a fi nerecunoscător; ingratitudine. – Ne- + recunoștință.
NERECUPERÁBIL, -Ă, nerecuperabili, -e, adj. l.Care nu poate sau nu trebuie să fie recuperat; irecuperabil. 2. (Despre ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă, p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat; irecuperabil, incurabil. – Ne-+ recuperabil (după fr. non-récupérable).
NEREGULARITÁTE, neregularități, s. f. Abatere de la normă, de la forma obișnuită; deviere. ♦ (Concr.) Lucru neregulat, parte neregulată a unui lucru. ♦ Accident de teren. – Ne- + regularitate (după fr. irrégularité).
NERÉGULĂ, nereguli, s. f. 1. Lipsă de regulă, de rânduială; dezordine. 2. (De obicei la pl.) Lipsă de exactitate, nerespectare a regulilor; încălcare a legii; spec. incorectitudine în administrarea unei gestiuni. – Ne- + regulă.
NEREÍDĂ, nereide, s. f. Fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale mării în mitologia greacă, despre care se credea că se iveau printre talazuri la chemarea corăbierilor în primejdie pentru a le da ajutor. – Din lat. Nereides, fr. néréide.
NERELIGIÓS, -OÁSĂ, nereligioși, -oase, adj. l. Care nu are o religie. 2. Care nu respectă religia. [Pr.: -gi-os] – Ne- + religios.
NEREPARÁBIL, -Ă, nereparabili, -e, adj. Care nu (mai) poate fi reparat, dres; fig. care nu (mai) poate fi îndreptat, corectat. – Ne- + reparabil.
NEREPARÁT, -Ă, nereparați, -te, adj. l. Care nu este refăcut, readus în stare bună, care nu este repus în stare de funcționare. 2. Fig. Care nu a fost îndreptat, corectat. ♦ (Jur.; despre pagube) Care nu este acoperit; (despre stricăciuni, insulte etc.) pentru care nu s-au plătit daune. – Ne- + reparat.
NERESPECTUÓS, -OÁSĂ, nerespectuoși, -oase, adj. Care este lipsit de respect, de bună-cuviință; necuviincios, nereverențios, ireverențios. [Pr.: -tu-os] – Ne- + respectuos.