Toate definitiile
GRECÉSC, -EÁSCĂ, grecești, adj. Grec. – Grec + suf. -esc.
GRECÉȘTE adv. Ca grecii, în felul grecilor; în limba greacă. ◊ Expr. A ședea (sau a se așeza etc.) grecește = a ședea (sau a se așeza etc.) cu genunchii la gură; a ședea (sau a se așeza) cu picioarele încrucișate sub corp; a ședea turcește. – Grec + suf. -ește.
GRECÍSM, grecisme, s. n. Cuvânt, expresie sau construcție care au fost împrumutate din limba greacă, fără a fi fost asimilate. ♦ Influența limbii (și culturii) grecești asupra altei limbi (și culturi). – Din fr. grécisme.
GRECIZÁ, grecizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor, a (se) asimila grecilor. – Grec + suf. -iza. Cf. fr. gréciser.
GRECIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) greciza. – V. greciza.
GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică.
GRECO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de biserica unită, privitor la biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la biserica unită. – Grec + catolic.
GRECOMÁN, grecomani, s. m. (Peior.) Partizan fanatic al grecilor. – Din grecomanie (derivat regresiv).
GRECOMANÍE s. f. Manie de a imita obiceiurile, limba etc. grecilor, de a susține tot ce vine de la greci. – Din fr. grécomanie.
GRECO-ORIENTÁL, -Ă, greco-orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de religia ortodoxă, privitor la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. 2. S. m. și f. Persoană care aderă la religia ortodoxă; ortodox, greco-răsăritean. [Pr.: -ri-en-] – Grec + oriental.
GRECO-RĂSĂRITEÁN, -Ă, greco-răsăriteni, -e, adj., s. m. și f. (Rar) Ortodox, greco-oriental. – Grec + răsăritean.
GRECO-ROMÁN, -Ă, greco-romani, -e, adj. Care ține de epoca vechii Grecii și a Imperiului Roman, privitor la vechea Grecie și la Imperiul Roman. – Din fr. gréco-romain.
GRECOTÉI, grecotei, s. m. (Peior.) Grec. – Din grec.
GRECUȘÓR, grecușori, s. m. (Peior.) Diminutiv al lui grec. – Grec + suf. -ușor.
GRÉDER, gredere, s. n. Mașină folosită pentru diverse operații de construire și de întreținere a drumurilor, îndeosebi pentru nivelări. – Din engl. grader.
GREEMÉNT, greemente, s. n. Ansamblu format din catargele, velele și parâmele unei nave sau ale unei ambarcații cu pânze. – Din fr. gréement.
GREF, grefuri (grefi), s. n. (m.) Veche măsură de lungime egală cu a șaisprezecea parte dintr-un cot. – Din bg. greh.
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă2; a aplica o grefă2. – Din fr. greffer.
GREFÁRE, grefări, s. f. Acțiunea de a grefa și rezultatul ei. – V. grefa.
GRÉFĂ1, grefe, s. f. Serviciu din cadrul unei instanțe judecătorești, care întocmește, păstrează, comunică etc. actele de procedură. – Din fr. greffe.
GRÉFĂ2, grefe, s. f. 1. Fragment de țesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiași individ sau de la un organism la altul; grefon, transplant. 2. Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe2 (1). – Din fr. greffe.
GREFIÉR, grefieri, s. m. Funcționar judecătoresc însărcinat cu înregistrarea dezbaterilor instanței, cu redactarea hotărârilor, cu întocmirea, păstrarea și comunicarea actelor de procedură [Pr.: -fi-er] – Din fr. greffier.
GREFÓN, grefoane, s. n. (Med.) Grefă2 (1). – Din fr. greffon.
GREGÁR, -Ă, gregari, -e, adj. (Despre animale) Care trăiește în grupuri compacte, în turme, cete, cârduri. ◊ Instinct gregar = instinct care determină unele animale să trăiască, să migreze etc. în turme, cete, cârduri. (Fig.) Spirit (sau instinct) gregar = spirit sau instinct care îndeamnă pe unii oameni să se supună orbește, să-și piardă cu totul individualitatea în mijlocul mulțimii din care fac parte. – Din fr. grégaire, lat. gregarius.
GREGARÍSM s. n. (Rar) Stare a animalelor care trăiesc în turmă; (fig.) instinct, spirit gregar. – Din fr. grégarisme.
GREGHETÍN, greghetini, s. m. Plantă erbacee perenă cu frunze palmate și lobate, cu flori mari, albastre, liliachii sau albe (Geranium pratense). – Et. nec.
GREGORIÁN, gregoriene, adj.n. (În sintagmele) Calendar gregorian = calendar întocmit la sfârșitul sec. XVI din ordinul papei Grigore al XIII-lea și adoptat în prezent de toate țările Europei. Cânt gregorian = cânt liturgic folosit în Biserica romano-catolică. [Pr.: -ri-an] – Din fr. grégorien.
GRÉIER, greieri, s. m. Gen de insecte cu corpul scurt și gros, cu antene lungi și cu ochi mari, cu picioarele posterioare adaptate la sărit, care produc un sunet ascuțit și pătrunzător prin frecarea elitrelor (Gryllus); insectă care face parte din acest gen. [Pr.: gre-ier. – Var.: gréiere, (reg.) gríer s. m.] – Lat. *grylliolus (< gryllus).
GREIERÁȘ, greierași, s. m. Diminutiv al lui greier; greieruș. [Pr.: gre-ie-] – Greier + suf. -aș.
GRÉIERE, greieri, s. m. V. greier.